[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Consideraţi că noi, creştinii ortodocşi, avem, sau nu misiunea de a mărturisi în lume valorile credinţei şi spiritualităţii Bisericii noastre?
Dacă da, atunci cum credeţi că le-am putea răspândi, mărturisi mai uşor:
a. închizându-ne în noi înşine, sau
b. prin dialogul cu cei care nu le cunosc (dacă le-ar şti şi înţelege, poate că, cel puţin unii dintre ei, şi le-ar asuma)?

Exista si forme bolnave ale dialogului.
Acelea in care zicem mai mult ca ei si mai putin ca noi.

Desi a zice ca noi si deloc ca ei, ecumenistii o pot considera o infractiune si "opozitie la dialog" cred ca e atitudinea cu care nu poti gresi, cel putin atat timp cat o faci cu diplomatie si cordialitate (agresivitatea gratuita si neprovocata este altceva).

Această mişcare a apărut în Occident, în cadrul protestantismului şi ei ne-au invitat să participăm; iată un prilej minunat, pentru noi, de misiune ortodoxă printre confraţii de alte confesiuni.
Ei înşişi, aşadar, şi-au manifestat dorinţa de a ne cunoaşte şi înţelege credinţa, teologia, spiritualitatea.
Minunat, nu-i aşa? :)

Eu am observat altceva si anume ca au mai putin sau deloc nevoie sa ne cunoasca pe noi si mai mult sau aproape doar sa se prezinte pe ei.

Avem si exemplu aici pe forum, (fostii) colegi romano-catolici care au demonstrat in multe randuri ca stiu tot despre ortodoxie (in varianta lor) dar nu-si pot controla nevoia de a ne informa inclusiv despre ceea ce nu ne intereseaz de nici o culoare despre romano-catolicism - pana la partidele de fotbal dintre episcopi sau ceva de genul si binenteles putin sau mai deloc despre falsa unitate din cadrul BRC, schisme, deraieri care intr-adevar sunt un lucru interesant mai ales ca fatza oficiala este cea a unei depline comuniuni in jurul "Sfantului Parinte".

Despre cei neoprotestanti nu mai zic ca ar fi inutil, doar sper ca cei din afara nu sunt asemenea celor de la noi.

O singura floricica protestanta avem si noi pe forum, fata de care ,datorita culorilor in care e zugravita, majoritatea din noi nu avem nici o retinere in a fi ecumenisti :) cel putin atat timp cat nu se ajunge la discutii prea specifice ca in fond cam asta e ecumenismul, cat se rezuma la cantari, impreuna rugari si alte asemenea e ok, daca se ajunge la "a cunoaste pe celalat" sub aspecte de credinta, ies scantei.