Stiti, chestiunile astea omenesti ne fac tocmai...OAMENI.
Eu m-am casatorit cu un reformat. Eu am ramas ortodoxa, el a ramas reformat. Am facut cununia la ambele Biserici. Si cand vom avea copii, ii vom boteza la ambele Biserici, iar la maturitate, vor alege singuri la ce confesiune vor sa ramana.
Intr-adevar, nu suntem niciunul crestini practicanti, mai degraba avem amandoi CAM aceleasi convingeri despre Dumnezeu, cu mici diferente, desi facem parte din Biserici diferite.
In primul rand suntem oameni, se poate ajunge la o intelegere in orice.
Stiti, pana la urma ne rugam aceluiasi Dumnezeu. Ca la reformati sunt chestiuni care, ca ortodoxa nu le pot accepta, asta e, asta nu inseamna ca trebuie sa blamez Biserica reformata, cat timp nu imi interzice nimeni sa raman la credinta mea. Valabil si viceversa.
Ooo, ca voi fi judecata de juma' de forumisti, ca nu e in regula ce voi face cu copii, asta e. Nu vreau sa imi obig copilul sa fie ortodox sau e orice alta credeinta.
Bine inteles, intai ii voi vorbi despre credinta, confesiuni si tot ce tine de subiectul acesta,la fel si sotul. Apoi isi va/vor alege el/ei confesiunea dorita, in cunostinta de cauza.
Asa cum eu nu a fost obligata sa fiu ortodoxa/catolica/reformata/martor al lui iehova(desi ei au incercat sa ma "converteasca", asa nu voi obliga nici eu pe nimeni, chiar daca e vorba despre copii mei.
ok, acum haideti, sariti-mi in cap pentru ca convingerea mea emult diferita fata de a majoritatii. N-ar fi prima data...
Dar multumesc oricum, pentr ca asa pot savad si alte pareri, chiar daca unele (nu e generalizare) nu sunt spuse chiar in ce mai frumos mod.
|