"[...]
În Anglia, văd că tot mai multe perechi de tineri (pe care nu eu i-am povățuit să facă așa!), când doresc să pună început relației lor, fac o spovedanie generală și pășesc împreună spre căsătorie în rugăciune și în curăție. Iar roadele, din câte aud la spovedanie, sunt extraordinare, de necrezut! De pildă, a venit la mine o fată, una dintre persoanele care au făcut așa, și mi-a spus: "La biserică, în timpul Tainei Cununiei, nu mai simțeam pâmăntul sub picioare." Atât ea, cât și soțul său au primit un așa har, încât nu puteau să-l pună în cuvinte! Harul pe care, în chip firesc, preoții îl trăiesc la Taina Hirotoniei, iar monahii la depunerea făgăduințelor călugărești este același cu harul ce lucrează în Taina Cununiei - și e păcat să prinzi o asemenea comoară. Mai cunosc un caz, când un tată a adus la biserică două mirese, două fiice, pentru că se căsătoreau în același timp, cu doi băieți, iar toată adunarea vărsa lacrimi - de bucurie, nu de tristețe, și nu cred că din pricini psihologice, ci pentru că oamenii simțeau că acele mirese erau la fel de neprihănite ca și veșmintele lor de la intrarea în biserică. Și mai sunt multe astfel de exemple... [...]"
Arhimandritul Zaharia de la Essex, Familia Ortodoxa, nr.1 2013.
|