[cristiboss56]

Omul este compus din trup, suflet și duh. Ce este trupul este clar, dar care este diferența dintre suflet și duh? Să luăm o lumânare drept exemplu. Aceasta are un trup – ceara; fitilul, care ar fi sufletul, iar atunci când arde e ca și cum ar prinde duh, viață. Dacă nu arde, lumânarea nu are nici un preț. Numai dacă este aprinsă, aduce lumină și căldură. Este aprinsă înaintea Domnului și acesta este scopul ei.
Astfel, omul este din trup, suflet și duh. Domnul este Duh. În fiecare om este o parte din dumnezeiesc pe care o primește la Botez, în timpul Mirungerii cu harul Duhului Sfânt. Omul poate spori acest dar prin rugăciune, prin dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele și prin fapte bune. Poate însă să-l îndepărteze, să uite de el.
Atunci când omul nu merge la biserică și nu se roagă, el este o lumânare care nu a fost aprinsă. Un astfel de om este mort duhovnicește.
Omul este viu cu sufletul și cu trupul atunci când în el trăiește rugăciunea, harul viu al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt îl face viu și omul lucrează întotdeauna faptele bune. Viața lui ,,arde”, el slujește Domnului și trăiește întru slava Lui și, după ce a lucrat faptele bune, pleacă în lumea cealaltă. Acesta este scopul omului.
Domnul l-a creat pe om din pământ și a suflat asupra lui suflare de viață. Sufletul și duhul sunt respirația lui Dumnezeu.
Trebuie să ne asemănăm Domnului prin viață noastră, trebuie să fim chipul și asemănarea Sa. Dumnezeu, fiind bun și sfânt, așteaptă de la noi tot bunătate și sfințenie.
Așadar întipăriți-vă în suflet, cât mai adânc, chipul lui Dumnezeu și veți fi cu adevărat fii ai Lui !
Îndrumar creștin pentru vremurile de azi-Convorbiri cu Părintele Ambrozie-Editura Cartea Ortodoxă-București