[cristiboss56]

Oamenii au pierdut credinţa, fie pentru că au pierdut cu totul duhul rugăciunii, fie că nu l-au avut niciodată sau nu-l au încă; într-un cuvânt, pentru că nu se roagă. Stăpânul acestei lumi are toată libertatea să lucreze în inima acestor oa*meni; el se face stăpânul lor. Ei n-au cerut şi nu cer harul lui Dumnezeu (căci darurile lui Dum*nezeu nu sunt date decât celor care le cer şi le ca*ută), tot aşa şi inima lor, coruptă prin natură, se usucă, lipsită de roua dătătoare de viaţă a Du*hului Sfânt; în cele din urmă, le este atât de seacă, încât se aprinde şi arde din flacăra infernală a necredinţei şi a patimilor, iar diavolul ştie cum să stârnească patimile care îi întreţin acest teribil foc; el triumfă văzând ruina acestor fiinţe sărace, răscumpărate prin Sângele Celui Care a strivit cu picioarele puterea satanei.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Editura Sophia, Bucureşti 2008, p. 46)