A spune ca nu ne nastem cu nimic contravine Scripturii - fiecare primeste anumite daruri. Cunosti Pilda cu talantii - nu au primit toti la fel. Retine ca natura noastra prin nastere nu este animalica. Aceasta conceptie ca suntem precum animalele din nastere, face ca animalitatea sa fie pusa de Creator in creatie si daca luptam impotriva ei, luptam impotriva Creatorului. Nu uita ca tot ce a creat Dumnezeu a creat ca fiind bun.
Cel retras in pustie beneficiaza de alte imprejurari decat cele intanite de noi si cu toate astea natura lui este intr-un neincetat progres.
Darurile nu le primim la nastere ci mai târziu si nu sunt calitati ontologice ci fenomene trecatoare.
Îmi explici ca omul nu ar fi creat tabula rasa fiindca ar scrie nu stiu ce Scriptura, dar uita-te la un copil: ce stie el când e mic?
Nu am înteles ce vrei sa spui cu cel retras în pustie.
Pr. Rafail Noica zicea ca "smerenia si iubirea sunt caracteristicile lui Dumnezeu". Dar daca Dumnezeu S-a facut om ca omul sa se indumnezeiasca, atunci inseamna ca si smerenia si iubirea pot fi primite in dar. Evident, daca si noi le dorim si-L lasam pe Dumnezeu sa ni le dea.
Eu cred ca omul a fost din inceput inzestrat cu darul iubirii, fiindca la Facere zice Domnul "sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra". Deci daca iubirea este o caracteristica a Sfintei Treimi, atunci si omul a fost creat cu aceasta caracteristica. Prin cadere omul a pierdut-o.
Asa este, orice lucru bune lucrat de Dumnezeu, nu de om. Dar dobândirea smereniei nu este redusa la un singur eveniment, e de fapt o succesiune lunga, nesfârsita de daruri, sa le zicem pachete, de smerenie, prin care caracterul omului respectiv se preschimba continuu si smerenia devine tot mai mult calitatea sa ontologica.
Ar trebui întâi sa definesti ce e iubirea. Eu zic ca iubirea este o stare de afectiune bazata pe o cunoastere înradacinata ontologic (scuze pentru repetatul uz al acestui cuvânt) în om. Noi avem momente când ni se pare ca iubim pe Dumnezeu sau pe un om oarecare, dar sunt fenomene trecatoare, rezultat al gândurilor si emotiilor.
Nu ne-am nascut cu iubirea, ea, împreuna cu smerenia este asemanarea cu Dumnezeu, care nu ne-a fost data (fiindca nu se poate) la nastere. La nastere am primit doar chipul lui Dumnezeu, adica natura fiintei vii: ratiune, simtire, vointa.
|