Plecand de la acest cuvant: "De nu va veti intoarce si nu veti fi ca copiii, nu puteti intra in imparatia cerurilor" (Mt. 18, 3)
"Faceti-va ca pruncii de curind nascuti, dorind laptele cel duhovnicesc si neviclean, ca sa cresteti prin el" (I Petru, 2, 2).
Copilul, de este lovit, plinge, iar cu cei ce se bucura cu el, se bucura.
De este ocarit, nu se minie si de e laudat, nu se mindreste.
De-l cinstesc pe altul mai mult ca pe el, nu pismuieste.
De sint luate lucrurile lui, nu se tulbura.
De-i iau ceva din mostenire, nu stie.
Nu se duce la judecata cu cineva.
Nu uraste pe vreun om.
De este sarac, nu se intristeaza.
De este bogat, nu se trufeste.
De vede femeie nu o pofteste.
Placerea si grija nu-l stapinesc.
Pe nimenea nu judeca, pe nimenea nu stapineste, pe nimeni nu birfeste, nu rivneste ceea ce nu cunoaste, nu ride de chipul aproapelui, nu dusmaneste pe cineva, nu se preface, nu cauta slava lumii acesteia, nu cauta sa adune bogatie, nu e iubitor de arginti, nu se face indraznet, nu se cearta, nu invata cu patima, nu se ingrijeste de cineva.
De-l dezbraca, nu se intristeaza, nu tine la voia sa, si nu-i este frica de foame, nici de cei vicleni, nu se teme de fiara, nici de razboiu.
De se porneste vreo prigoana, nu se tulbura.
Asa este cel despre care a spus Stapinul nostru Iisus: De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii acestia, nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu (Mt. 18, 4).
In toate aceste cuvinte se observa puritatea copilului. Se observa o smerenie inconstienta, fiindca este copil. Cand omul devine duhovnicesc, defapt se reintoarce spre aceasta stare a copilului nevinovat. Astfel si numai astfel, omul poate sa ajunga in imparatia cerurilor. Murdaria(pacatul) a indepartat din noi aceasta puritate a copilului, aceea smerenie inconstienta. Daca ne uitam la batranii smeriti, observam asemanarea lor cu copilul pur. Domnul ne-a creat astfel incat ne-a acordat aceasta posibilitate de a ne intoarce si a fii ca si copilul. Smerindu-ne, devenim smeriti si mai mult mai apoi, ajungem la smerenia copilului. De aceea cerea si David sa zideasca intru el inima noua, adica nevlicleana, ca sa poata a se intoarce, a porni din nou la drum...Unde nu exista viclenie, exista smerenie si astfel crescand, hranindu-te cu mierea cea duhovniceasca, devii inconstient de daruri.(intr-un fel) De ce ? Fiindca omul cauta starea de iubire fara sfarsit, iubirea care niciodata nu moare, vrei sa fii cu Dumnezeu, in Dumnezeu, - indumnezeirea. Ramai deci in iubire si Dumnezeu ramane in tine, caci Dumnezeu este iubire. Celelalte....nu le mai simti...datorita iubirii.
Doamne ajuta !
|