Cu adevărat Izvor de binecuvântare ai fost dăruită de Fiul Tău poporului binecrednicos, căci în necazurile și mâhnirile noastre la Tine alergăm. Caută cu obișnuita Ta blândețe spre durerile noastre sufletești și suferințele bolilor trupești le ridică. Nu ne lăsa pe noi Preacurată, să fim înghițiți de adâncul deznădăjduirii, ci ne întărește în răbdare, ca să ne ducem Crucea noastră cu răbdare și să câștigăm cununa vieții veșnice.Necazurile noastre le știi. Știi și sărăcia și lipsurile de toate felurile și povara patimilor noastre. Pentru aceasta, roagă-Te Celui Milostiv și Iubitor de oameni să ne cerceteze pe noi în mâhnirile noastre și să prefacă toate în mângâiere și nădejde în dobândirea unei mai bune învieri. Greșelile noastre cine le poate număra ? Cu adevărat, pentru păcatele noastre am fost rușinați, dar să biruiască iarăși milostivirea Ta de Maică adâncul păcatelor noastre și la limanul mântuirii să ne călăuzești pe toți. Fiind Tu Podoabă a monahilor, spre viețuirea îngerească îi îndemni pe toți și ridici sarcina cea grea a necazurilor lor, când sunt aproape de prăpastia deznădăjduirii. Vino și la noi și spulberă necazurile care cumplit apasă asupra noastră. Alină-mi suferința, Preacurată, și cu dorul Împărăției cerurilor îndulcește viața mea plină de necazuri și neputințe. Dăruiește-mi aripile rugăciunii, ca să zbor deasupra deșertăciunilor acestei lumi și să mă sălășluiesc întru lumina bucuriei lui Hristos.Alină-mi suferința, Preasfântă, și cu smerita cugetare mă îngrădește, ca să scap eu de osândirea împreună cu cei mândri și neascultători. Pe cărările ascultării de poruncile Fiului Tău mă îndreptează, întărind pașii mei pe piatra credinței.Alină-mi suferința, Preabună, și în ceasul sfârșitului meu să îmi fii aproape, izgonind cu sabia rugăciunii Tale de foc pe cei ce vor căuta să mă tragă în adâncurile iadului. Vindecă rănile sufletului meu și solește-mi mie pocăință mai înainte de sfârșit, ca și de înfricoșătoarea mustrare a Dreptului Judecător să scap eu. Caută cu milă spre poporul ce Te cinstește, surpă zidurile eresurilor, și cu pacea lui Hristos ne îngrădește, povățuindu-ne în pământul mântuirii, ca O grabnică Ajutătoare, ca să Te mărim pe Tine în veci. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|