Citat:
|
În prealabil postat de Traditie
Ovidiu, era un Parinte (în Pateric) care spunea despre copii ca ei au o puritate pentru care nu au vreun merit si ca noi trebuie sa dobândim puritatea prin straduinta.
Însa smerenia copilului nu e obiectivul, smerenia lui Hristos este un abis, este infinita. Adica Hristos este mai smerit decât un copil.
|
Sigur sunt de acord cu prima fraza. Cu a doua si mai mult, cu o exceptie. Eu asa vad ca stau lucrurile...daca nu va veti intoarce sa fiti ca acestia - puri. Smerenia Domnului Nostru este ceva fara cuvinte, el a fost si este si va fi SMERENIA fara sfarsit.
Obiectivul nostru ? Pai Domnul a spus clar ...daca nu va veti intoarce...adica sa ne intoarcem - adica trebuie sa ne intoarcem mintea (metanoia) si de aici plecand iarasi...ajungem ca si copilul...mai apoi...nu stiu. Io asa vad - acesta ar fi obiectivul cel dintai...sa curatim si sa ajungem ca si copilul. Asceza-iluminare-indumnezeire. Aici pe aceasta Cale formata din cele trei, undeva pe drum se gaseste si smerenia. Nu ma refer la smerenia Domnului. Pe aceasta oare cine o stie, daca nu numai Dumnezeu ?