Cred ca exista surse ortodoxe si putem intelege. Poporul iudeu a avut o misiune divina in mantuirea noastra, misiune despre care ne vorbeste Sfantul apostol Pavel: ,,ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea." Iata un fragment:

,,Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut.
28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat.
30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători. 32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,
33. Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, 34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;
36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; 37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.
38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. 39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea."

Sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=11&id=22



Asadar, nu e treaba noastra sa judecam cu mintea omeneasca ceea ce El a ingaduit si nici sa interpretam altfel decat Sfantul Apostol Pavel, apostolul neamurilor cel inteleptit de Dumnezeu. Oamenii mandri si patimasi, indiferent de etnie, nu sunt placuti lui Dumnezeu. Sacrificiile facute de poporul iudeu inainte de venirea Mantuitorului sunt importante. Au daruit lumii proroci, ne-au daruit apostoli si sfinti. Ni I-au daruit pe Iisus, pe Maica Domnului si pe Sfantul Ioan Botezătorul.

Insa oamenii mandri si patimasi din vremea Mantuitorului au actionat conform patimilor lor. Daca Iisus s-ar naste astazi in Romania, la fel ar proceda si oamenii mandri si patimasi din vremea noastra. Iar Iisus stia firea omeneasca, a inteles-o si cu toate astea, a acceptat aceasta importanta misiune divina. E o jertfa mai presus de puterea noastra de intelegere. Cata iubire pentru om a putut sa aiba Iisus Hristos pentru a accepta un astfel de destin! Iata, El dorea sa ne fie un exemplu de smerenie si de iubire in primul rand.

Daca evreii din vechime nu au beneficiat de un astfel de exemplu, noi, in schimb, nu ne putem plange de asa ceva. Hristos ne-a aratat Calea, Adevarul si Viata, deci nu avem niciun motiv sa privim in urma la ceea ce se facea inainte de venirea Lui. Niciunul! Noi avem datoria sa ne asemanam cu pruncii in ceea ce priveste puritatea morala si sa-I respectam poruncile. Si avem grija sa nu-L rastignim si noi pe Iisus cu pacatele noastre.