[dobrin7m]

În prealabil postat de Corinusha

guardian, sunt intru totul de acord cu tine in ceea ce priveste icoanele.

Si sunt intru totul de acord cu unitatea.
Cine suntem noi sa zicem ca ortodoxia este credinta adevarata? Ca au scris unii si altii? Asa pot sa ma apuc si eu a scriu ceva, sa zic ca am fost indrumata de sfantul duh si peste 500 de ani sa imi ajunga scrierea sa fie considerata adevar absolut. exact asa cum facem noi acum.

Nu va obositi sa imi explicati ca acei sfinti parinti chiar au fost indrumati e sfantul Duh, pentru ca nu aveti de unde sa stiti.

Iti recomand sa citesti Viata Sf. Macarie Egipteanul. Iata un fragment:

"Într-o noapte, dormind fericitul, l-au împresurat o mulţime de diavoli, deşteptîndu-l şi zicîndu-i: "Scoală-te şi cîntă cu noi şi nu dormi". Iar cuviosul cunoscînd meşteşugirile drăceşti, nu se sculă şi le răspunse: Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, cel gătit tatălui vostru şi vouă. Iar ei au zis: "Aduci astfel de hulă asupra noastră, şi cu dosădire ne răspunzi nouă?".

Grăit-a sfîntul: "Care din diavoli scoală pe cineva la slujba lui Dumnezeu sau îl învaţă la fapte bune?" Iar ei grăind multe şi nesuferind ca să fie nebăgaţi în seamă de dînsul, văzînd că nu puteau să-l scoale, toţi cu mînie s-au pornit asupra lui şi au început a-l bate. Iar sfîntul a strigat: "Hristoase, ajută-mi şi mă izbăveşte de aceştia, că m-au înconjurat ca nişte cîini mulţi şi au deschis asupra mea gura lor". Şi îndată mulţimea diavolească a pierit cu sunet."
.................
"Fericitul Macarie, avînd 40 de ani de la naşterea sa, a luat de la Dumnezeu darul tămăduirilor şi al proorociei, cum şi stăpînire asupra necuratelor duhuri; apoi s-a învrednicit treptei preoţeşti şi a fost conducător părinţilor celor ce vieţuiau în schit. Iar pentru hrana şi băutura lui cum postea, nu se cuvine a grăi multe; de vreme ce nici între cei mai lipsiţi de grijă monahi nu se putea afla acolo îmbuibare sau mîncăruri mai bune, pe de o parte pentru lipsa cea mare a celor de trebuinţă, iar pe de alta pentru rîvna cea dumnezeiască a multor părinţi care petreceau acolo; căci fiecare urma unul altuia în viaţa cea pustnicească, iar mai ales se sîrguiau a se întrece."
..........................
"Dar acum este vremea ca să povestim şi despre fericitul sfîrşit al fericitului Cuvios Macarie, despre care Serapion, scriitorul vieţii lui, povesteşte în acest chip: Pentru că vremea morţii i-a sosit, deci se cădea şi acestuia, om fiind, să slujească datoriei fireşti; căci era gîrbovit de bătrîneţe, vieţuind 97 de ani. Însă nu fără ştire i-a fost lui sfîrşitul, pentru că de faţă stîndu-i doi bărbaţi preacinstiţi, i-au zis: "Bucură-te, o! Macarie!"

Şi unul dintr-înşii era Sfîntul Antonie, povăţuitorul pustiei, iar altul Sfîntul Pahomie, învăţătorul vieţii monahiceşti. Aceştia i-au zis lui: "Hristos ne-a trimis, ca bine să-ţi vestim sfîrşitul tău cel de bucurie; pentru că de acum peste nouă zile vei trece la viaţa cea pururea fiitoare, şi vom veni şi noi în ziua aceea la tine şi cu bucurie te vom lua cu noi, ca înaintea scaunului Stăpînului să stai împreună cu noi şi să te îndulceşti de hrana cea fără de moarte". Apoi zicîndu-i "pace ţie", s-au făcut nevăzuţi de la ochii lui. Iar dumnezeiescul Macarie chemînd pe ucenicii săi, le-a zis: "Vremea ieşirii mele, o! fiilor, iată a sosit, iar pe voi bunătăţii Domnului vă încredinţez; deci, să păziţi rînduielile părinteşti şi predaniile pustniciei".

Sfantul Macarie Egipteanul a scris Omilii duhovnicesti, remarcabile prin continut si profunzime.

Iata o apoftegma din cuprinsul primei omilii:
"Sufletul se amesteca cu acela cu care se uneste prin vointa. Deci, fie ca, avand cugetul lui Dumnezeu, are in el lumina lui Dumnezeusi savarsind toate virtutile, devine el insusi lumina si odihna; fie ca avand cugetul celui rau, are intru el intunericul pacatului si este vrednic de osanda."

iata deci Corinusha cu cine indraznesti sa te compari. Nu uita fata draga ca multi au incercat sa scrie de-a lungul secolelor insa nu toti au razbatut pana astazi nu atat in papirusuri si hartie scrisa cu povesti de prin lume adunate cat in profunzimea sufletului, in simtirea Duhului lui Dumnezeu.

Sigur ca toti ne putem apuca de scris, cum sa nu, insa gandeste-te drept si spune ce scrieri vom scoate noi de sub penita noastra, noi acestia care traim in mocirla pacatului si a rautatii, a urii fata de ceilalti, sau daca nu a urii a indiferentei, sau a partinirii, a subiectivitatii propriilor noastre pacate. Care este semnul ca un om a fost sfant si a ramas pana astazi? stii Corinusha? asta trebuie sa inveti, sa citesti semnele adevarate ca sa poti discerne adevarul de fals.
La fel este si in credinta. Credinta care nu are nimic rau amestecata in ea, este cea adevarata, si aici vorbim si de dogma Corinusha nu de ce razbate din oameni catre noi. Caci oamenii nu sunt desavarsiti. Cine cunoaste dogma ortodoxa si si traieste conform Cuvantului lui Dumnezeu acela ajunge sfant. nu se poate una fara alta.

Analizeaza fiecare religie , exista in fiecare dintre ele ceva rau? indiferent ca este ca dogma gresita sau ca pacate ce devin virtuti in anumite religii. De exemplu islamul, in coran musulmanii sunt indemnati sa ucida pe cei care nu sunt de aceeasi credinta cu ei si care nu vor sa adopte religia musulmana. este aceasta un lucru bun si curat? Hindusii care cred in mai multi zei, deci o religie politeista, poate ea fi religie adevarata? Daca sunt mai multi dumnezei cum poate sa fie adevar, cand doar Unul este atotputernic si desavarsit, ca daca sunt mai multi aceea nu mai este atotputernicie.

Insa numai traind printre musulmani, hindusi, si alti oameni de alte culturi, poti face comparatia, poti discerne, altfel filosofam degeaba. Observand musulmanii si modul lor de viata, hindusii, budistii, etc vei putea vedea ce sunt bune si ce sunt rele si de asemenea rezultatul lor.

A spune , sunt pentru unitate, fara sa ai o informatie completa a ce inseamna asta este foarte superficial. Si gandeste-te ca e vorba de sufletul tau si de a acelora care te inconjoara.