Revin, deci. Cred ca si literatura populara poate vehicula arhetipuri importante si binefacatoare. Ca vehiculeaza si altele, inclusiv idei nocive sau purs si simplu la moda, vagi, ieftine, este adevarat (dar tot atat de adevarat si pentru 'marea literatura').
Cred si nu ajunge explicatia fascinatiei pt putere sa explici impactul pe care l-a avut Harry Potter. Cred, din cat l-am studiat, ca impactul privine mai ales din aglomerarea de arhetipuri luate din toata cultura europeana - si din crestinism, dar nu numai. Oamenii au nevoie, duc dorul dupa aceste arhetipuri si simboluri, ele traiesc mai departe in inima lor desi cultura postmoderna incearca sa le dea la o parte.
Ca Rowling a cam pescuit din ele si ca nu a creat ceva intr-adevar frumos, nou, inaltator, este adevarat. Dar faptul ca a pus in miscare, pentru intelesul marelui public, toate aceste arhetipuri - si mai ales pe cel al lui Dumnezeu mantuitorul - eu zic ca este benefica aceasta carte si merita si citita, si studiata.
Mai cred si ca nu este corect sa dispretuim cultura populara doar pentru ca este populara, si nu corespunde exigentelor estetice ale celor mai cultivati.
Ce sa citeasca acele milioane de oameni care nu pot intelege 'marea literatura'? De ce sa nu citeasca Harry Potter? - in loc sa joace jocuri fara sens sau sa vada filme horror.
Am ajuns sa fiu mult mai ingaduitoare cu oamenii lispiti de cultura si sa nu ma mai consider (cum riscam pe vremuri) superioara spiritual sau moral lor.
Si va asigur, majoritatea elevilor mei nu au ajuns nici macar la nivelul lui Harry Potter ca lecturi.. Pentru ca nu citesc de loc.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|