[laurastifter]

În prealabil postat de ovidiu b.

Laura, cum comentezi acest eveniment istoric?:

Din volumul al IX-lea al ”Vietii Sfintilor” (pag.1034 si 1043), aflam ca, in ziua premergatoare luptei cu Maxentiu din 28 octombrie 312, imparatul Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si inscrisul ”in hoc signo vinces” (”prin acest semn vei invinge”), apoi, in noaptea urmatoare, a avut un vis in care i s-a aratat Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care l-a indemnat sa insemneze cu Sfanta Cruce toate steagurile de lupta ale ostirii sale. Constantin a facut intocmai. Monogramul lui Hristos HP (semnul ”CHI – RO”) l-a pus si pe un steag numit ”labarum” (stindard – drapelul - roman de razboi, pe care, Constantin cel Mare, punand crucea si monogramul lui Iisus Hristos, l-a transformat in stindard imperial). Astfel, prin purtarea de grija si marea milostivire a Domnului nostru Iisus Hristos, Constantin l-a invins pe Maxentiu, intrand triumfator in Roma.

Consider că, din punct de vedere teologic şi duhovnicesc, sensul mesajului transmis de relatarea pioasă la care aţi făcut referire este deosebit de profund şi autentic creştin şi este sugerat într-un mod deosebit de interesant în Troparul Sfinţilor Constantin şi Elena:
aşa cum Hristos i S-a revelat prigonitorului Saul, transformându-l, astfel, din anticreştin în Apostol al neamurilor, la fel şi pe împăratul păgân Constantin cel Mare arătarea "semnului Fiului Omului" şi inscripţia minunată l-au preschimbat, l-au convertit la calitatea de "episcop al Bisericii în treburile din afara ei" (aşa cum el însuşi s-a autocaracterizat), în primul împărat creştin din istoria Imperiului Roman şi întemeietorul unui imperiu creştin ortodox ce avea să reziste în istorie mai bine de un mileniu (Imperiul Bizantin).
Cred că, indiferent de autenticitatea sau neautenticitatea istorică a relatării, mesajul profund teologic rămâne autentic şi adevărat!
Promisiunea divină "in hoc signo vinces" s-a împlinit... nu neapărat în bătălia cu Maxentiu (aceea fiind doar o luptă politică între 2 împăraţi... pe atunci ambii păgâni), ci printr-un lung proces istoric, început în momentul Edictului de la Mediolanum din 313 (edict care a fost, de fapt, o înţelegere verbală între Constantin şi Licinius de a le acorda creştinilor statutul de "religio licita" şi, astfel, libertatea religioasă alături de toate cultele recunoscute în imperiu).
Astfel, am convingerea că acea revelaţie a fost ADEVĂRATĂ, indiferent dacă s-a realizat în mod empiric (vederea fizică a unei cruci etc) sau spiritual!
Şi mai cred că acea revelaţie a avut legătură nu cu un eveniment important doar din perspectiva istoriei lumii (nu şi din aceea a ist. mântuirii), ci cu un fapt mult mai profund, autentic, esenţial:
prin creştinarea sa, Sfântul Constantin a învins!
A învins nu un adversar politic, ci... a învins aşa cum înving toţi aceia care se lasă biruiţi şi cuceriţi de iubirea lui Hristos, toţi aceia care aleg să devină, pentru eternitate, "robii libertăţii" şi fii prin har ai Tatălui ceresc.
Are sens, oare, ceea ce spun?...