Citat:
În prealabil postat de iliegh
Foarte bun post, destul de clar si explicativ.
Deci omul este animat de doua "entitati" : sufletul si creierul.
Se pare ca sufletul nu are memorie, se bazeaza doar pe creier pentru a-si forma sentimentele. Creierul ii furnizeaza sufletului datele primare din care se formeaza sentimentele.
In afara trupului, sufletul are o alta sursa de memorie si vede o alta lume.
Asta am inteles din ce-ai zis tu, si e destul de logic.
Atunci automat apare urmatoarea situatie. Dupa moartea fizica, sufletul care supravietuieste nu esti tu, e altceva. Memoria ta e stearsa, sufletul nu mai are acces la memorie, nici nu mai stie care era numele tau in timpul vietii.
La o eventuala judecata de apoi, sufletul va fi intreabt despre niste pacate despre care nici macar nu-si aduce aminte, pentru ca sursa memoriei, creierul, s-a dus.
Pare destul de coerent. Asa cum intrupat, sufletul nu-si aduce aminte de viata de dincolo, tot asa dupa destrupare, nu-si aduce aminte de viata de pe pamant.
Probabil ca singurul numitor comun intre cele doua lumi sunt sentimentele care formeaza partea spirituala a omului.
Dar totusi este discutabil daca nu cumva si sentimentele au nevoie de un suport de memorie pentru a functiona.
In orice caz, asta da apa la moara adeptilor reincarnarii.
|
Total gresit. Retine te rog aceste indemn al meu ca pe ceva de seama, e total gresit ce ai inteles despre suflet in ce ai expus mai sus.
Sufletul are ratiune , nu trupul fizic. Mintea este a sufletului nu a trupului. In experientele ascetice, cand simti Duhul Sfant, trupul parca nici nu mai exista, nu este simtit nimic din cele ale trupului. Sufletul se detaseaza, si chiar simti departarea de trup dar nu in sens fizic asa cum intelegem noi. Atunci cand simti Sfantul Duh, ramane doar suflet si ratiune. Atunci sufletul vede clar cu ochii sufletului.
Trupul este ca un vesmant, insa cu cat suntem mai pacatosi cu atat sufletul se pierde in cele ale trupului, in pacatele in care se complace, iar omul devenind orb sufleteste nu stie , nu simte sufletul sau, si cu cat te cureti mai mult de pacat cu atat sufletul incepe sa se simta mai usor, mai eliberat de trup. este ca un fel de micime a sufletului pacatos si de marime a sufletului ce se curata de pacat.
Dar iata un articol care te va lumina mai bine.
Iti recomand sa nu asculti ce le spunem noi pe aici despre lucruri atat de mari mai ales daca nu le-am trait noi insine ci sa citesti ce spun sfintii, cei care au si experiat toate acestea in rugaciunile si contemplatiile lor.
Iata articolul:
http://www.crestinortodox.ro/credint...lui-69861.html