[vsovivivi]

Când îi vine pofta nătângă a ochilor şi te priveşte întâmplător ca dus în somn cu ochii pe tine, se arată semeţ şi sminţişor nevinovat îngurgitând desfrânat şi înşelător chiar în momentul acela pe calea înghiţirii mucilor din ochii plini de urdori până în pofta vicleană şi crudă a inimii trădătoare pe calea nas, limbă, gât, esofag, stomac şi cele de sub el... plăcerea iubirii şi minciunii măririi de sine ca viitor fericit (trufia 'vieţii' deznădăjduite), de parcă el ar fi şi va fi raiul desfătărilor şi mîngâierilor proorocitoare, el deznădăjduitul, el omul gLumeţ (eţ de la semeţ).

Şi face ca exemplu de încredere ispita şi păcatul în ideea de a nega şi a credibiliza că cică păcatul cu cât îl faci mai mult, mai tare, mai sigur, se preschimbă în virtute şi deci nu mai este păcat ci ştiinţă, şi apoi face deznădejdea, face speculaţia cu o cruzime neobservabilă, speculează lucind şi demonstrând absurd atotputernicia morţii şi a blestemului şi a chinului veşnic ca şi cum ar face o lucrare de mare căinţă şi mare responsabilitate când defapt lui fiindu-i frică de răspundere se arată mereu foarte copleşit de criza de timp cu care se laudă ca o victimă eroică de atâta vrednicitate şi responsabilitate frăţească şi altruistă. Defapt făţarnicool prooroc mincinos se ascunde în criza de timp sperând să scape de răspundere înaintea şefilor cu această mască: Fă-te că lucrezi cu răspundere şi îngrijorare, şi cu găsirea la nesfârşit a piedicilor şi a chichiţelor cu care te lupţi să izbuteşti!

Păcatul din el este pismaş pe Dumnezeu fiindcă-i fură din timpul împlinirii prilejurilor de cădere în ispită şi de preocupare cu păcatul toată ziua şi imediat se aprinde nemulţumit ca intrat în criză de timp!.. că nu-i minteresul lui, că te face să-l vezi ca un fel de mare avere şi să-l aperi ca avocatool.

El se dă exemplu de căi păcătoase sulimenizate care cică nu contează din moment ce scopul salvării idolilor scuză mijloacele, se promite pe el însuşi ca viitor veşnic şi fericit pe căile cele spurcăioase şi deşarte pe care le arată şi le răspândeşte exact ca pe neghina vopsită care-i iese din gură necontenit ca lucrarea de foarte mare valoare şi de înaltă ţinută morală: ''seamănă''.

El defapt a furat trecutul de 7500 de ani al Domnului Hristos Iisus şi scriptura şi împlinirea în prezent şi viitor a Cuvântului lui Dumnezeu şi după ce a furat se crede el însuşi merituosul de parcă prin strădania lui face şi e ceva important şi foarte mare şi plasându-se pe sine în viitor ca fericire şi împlinire se lasă în mituirea cu minciuna măririi de sine ca prin plăcerea asta să păcălească fetele sau pe oricine îndemnând la părerile şi socotelile lui deşarte.

El este defapt trecutul cel urât şi rău şi se dă şi se ţine pe sine de sine cu încăpăţânare că cică el ar fi prezentul şi viitorul când defapt numai Hristos este prezentul şi viitorul: Cuvântul lui Dumnezeu, numele cel nou al Domnului Iisus.

Ca să ieşi din starea asta semeaţă de mare teolog şi prooroc mincinos poţi să faci ceva simplu, căci Domnul îţi dă putere: ia jugul şi sarcina cea uşoară a Domnului şi păzeşte purtarea crucii şi răstignirii tale până la sfârşit în urma Domnului, ''vino după Mine fiule... mergi în urma Mea omule... înapoia Mea satană şi prooroc mincinos...

Deci cine voieşte să iasă din blestemul lui însuşi să se lepede de sine căci el însuşi este trecutul, să vină după Mine şi să intre în binecuvântare căci Hristos este prezentul şi viitorul.

Asta este lepădarea de sine: socotindu-te trecutul cel rău şi urât să vrei să fii Dumnezeu şi ca Dumnezeu mergând pe Calea lui Dumnezeu în urma lui Dumnezeu ca un Fiu căci fiul este asemenea părinţilor lui.. pe căile îndreptate de toţi proorocii lui Dumnezeu: ''Pregătiţi căile Domnului, drepte faceţi-I cărările cele înclinate şi întortocheate ca să nu alunecaţi pe ele în iadeul vostru cel viclean cu judecăţi mituite, sentinţele iubirii egoiste... căci Împărăţia Cerurilor, Ţara Norilor plini de heruvimi şi serafimi s-a apropiat.. Vine Domnul Împărăţind împreună cu toţi sfinţii Săi...

Lepădaţi-vă de sine simplu şi eficient: eu sunt trecutul care-l socoteam prezent văzîndu-l viitor iar Domnul Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu chiar este prezentul şi viitorul cel adevărat!

''Tristă este căprioara rătăcită printre scai dar mai trist este mieluţul printre iezii ce vor bai... lupii cruzi şi răi... ascunşi sub făţărnicia crizelor de timp.''

Grăbiţi-vă să vă pocăiţi şi să intraţi înapoi pe Cale, căci cei de pe lângă drum fac trotuarul şi se scurg prin canale, cei în pământ prea subţire şi pietros sunt credincioşii făţărniciei, cei căzuţi între scai şi spini şi mărăcini sunt înăbuşitorii grâului cu toate grijile şi plăcerilor glumeşti ale tuturor ştiinţelor superstiţioase şi vrăjitoreşti ce se cred savante şi a tot explicaţioniste şi ştiutoare iar cei cu pământ 'bun' şi adânc şi plini de 'umezeală' la rădăcini sunt cei ce rodesc numai păcate spurcate... unii 30, alţii 60 şi alţii 100 de 'arginţi' deodată... defapt în ascuns se vede că e vorba de 6 şi 66 şi 666 şi invers 999 adică un fel de cârlige cu 3 harpoane ca să te scoată din apă, din cer!.. ca să nu mai fii tu peşte ceresc ci pământesc şi să te faci mare... rechin. Iar în cârlig ca momeală eşti tu însuţi cu născoceala ta cea artistico-ştiinţifică şi sminţitoare carele vei fi!

''Eu sunt pământul cel bun, pământul făgăduinţei şi Cuvântul Meu este apa Vieţii care vă răcoreşte cu umezeala cea sfântă, din belşug la rădăcină... Eu sunt Viţa şi rodul şi ciorchinele frăţesc al fiecărei bisericuţe din loc în loc... Fiiţi voi mlădiţele Mele... cele dragi şi scumpe cu preţ mare şi fărădepreţ.

Cam aşa ceva se interpretează pilda semănătorului!