[cristiboss56]

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca (sec. I) – Era de originar din Antiohia Siriei, oraş zidit pe la anul 300 î.Hr. de Seleucus Nicator în amintirea tatălui său Antiohus. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca s-a născut într-o familie păgână. Numele de Luca este o prescurtare de la Lucanus, Lucianus sau Lucilius. Înainte de a primit sfântul botez a fost prozelit iudeu, lucru care reiese şi din mulţimea cunoştinţelor sale despre obiceiurile iudaice. Cunoştea limba greacă, ebraică, egipteană şi latină; a fost doctor şi pictor. Sfântul Apostol Pavel scrie colosenilor: „Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14). A făcut parte din cei 70 de apostoli ai Domnului (Luca 10, 1) şi în ziua Învierii se afla pe calea spre Emaus împreună cu Cleopa, când Mântuitorul s-a apropiat de ei şi le-a zis: „Ce sunt cuvintele pre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în cuvânt şi în faptă .. cum L-au osândit la acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru?”, iar ei au răspuns: „Cele desmoarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri”. (Luca 24, 17-20). După răspândirea apostolilor în lume pentru propovăduire, Sfântul Luca se afla în oraşul Beoţia (Grecia), iar mai târziu îl însoţeşte pe Sfântul Apostol Pavel în a doua călătorie misionară (49-52) din Troia până în Filipi (Faptele Ap. 16, 11-12), apoi şi în a treia călătorie (53-58) din Ahaia în Asia Mică (Faptele Ap. 20, 1-16). Evanghelistul Luca a fost ucenicul cel mai apropiat al Sfântului Apostol Pavel. Chiar în timpul celor doi ani de întemniţare a acestuia în Cezareea Palestinei, Luca era cu el, iar când Pavel a fost trimis la Roma să fie judecat, a călătorit împreună şi a rămas cu el. (Faptele Ap. 27, 1-31).

Sfântul Evanghelist şi Apostol Luca a scris Evanghelia a treia şi cartea Faptele Apostolilor. Hotărârea de a scrie Evanghelia se arată în cuvintele: „Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu..” (Luca 1, 1-4).

Prietenia strânsă dintre Sfântul Apostol Pavel şi ucenicul său Luca, timpul îndelungat cât au stat şi au propovăduit împreună, cuvântările şi minunile săvârşite de Apostolul Neamurilor, toate acestea l-au ajutat pe Evanghelistul Luca să alcătuiască Evanghelia sa. Istorisirea lui dovedeşte o cultură literară mult superioară faţă de aceea a lui Matei şi Marcu. Numai el singur a scris despre cuvântul Arhanghelului Gavriil cu privire la naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 5-25); numai el a scris despre faptul ca Fecioara Maria a mers la Elisabeta după Buna Vestire (Luca 1, 26-28); despre naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 57-80); el singur ni-L arată pe Mântuitorul Iisus Hristos la vârsta de 12 ani la templu (Luca 2,42-50). Fără îndoială că toate acestea le-a aflat de la Sfânta Fecioară Maria şi totodată dovedesc deosebita preţuire de care s-a bucurat din partea Ei. Sunt taine pe care Sfânta Fecioara Maria le-a păstrat ani de-a rândul, pe care i le-a încredinţat spăre bătrâneţe ca unui ucenic vrednic de asemenea încredinţări.

În ceea ce priveşte sfârşitul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, acesta şi-a încununat propovăduirea cu sfârşit mucenicesc, lucru arătat şi de martirologiul african din secolul al V-lea unde i se dă numele de mucenic şi că aceasta s-a întâmplat în Peloponez. În secolul I, Peloponezul făcea parte din provincia romană Ahaia, care cuprindea aproape întreaga Grecie de azi. În anul 357, Sfântul Artemie Duxul, cel care a fost Legatus Augusti în Egipt, a mutat, din porunca împăratului Constanţiu, moaştele Sfinţilor Apostoli Luca, Andrei şi Timotei din Ahaia, în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, unde se află îngropat şi împăratul Constantin cel Mare, ctitorul ei.