[Ekaterina]

In Revista Lumea Monahilor din luna septembrie, a fost publicat un articol cu tema: Neomartirii comunismului. Acesta cuprinde un dialog cu Radu Preda, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj si cu Sorin Lavric, scriitor.

"Pe 31 august Biserica Romano-catolică l-a beatificat pe prinţul Vladimir Ghica născut la Constantinopol într-un sfârşit de secol XIX şi mort la Bucureşti, în Jilava, în chinuri cumplite, după doi ani de torturi. Un martir care, dacă nu ar fi murit în închisoare, ar fi fost, probabil, canonizat şi altminteri. Pe lângă asta, în Biserica Romano-catolică mai sunt doi fericiţi în curs de canonizare. Este vorba de doi episcopi care au sfârşit în temniţele comuniste. Şi există, de asemenea, şapte dosare de beatificare ale episcopilor greco-catolici care au suferit în aceleaşi temniţe.

Cu toate acestea, în Biserica Ortodoxă, majoritară în România, nu avem, în acest moment, nici măcar un dosar în curs de canonizare, deşi există destul de multe nume care sunt vehiculate în presă şi sunt cinstite de către credincioşi. Şi aş aminti aici, de pildă, figura lui Daniil Sandu Tudor, care a murit în temniţă la Aiud, sau figura lui Valeriu Gafencu, mort, de asemenea, şi el, în temniţă la Târgu Ocna. Două figuri opuse din punct de vedere politic, dar unite de aceeaşi spiritualitate.

Domnule Radu Preda, de ce în Biserica catolică avem şapte episcopi în curs de beatificare, alţi doi episcopi deja beatificaţi şi, de curând, un preot, dar nu avem nimic în Biserica Ortodoxă Română!? În Biserica Ortodoxă Rusă avem deja sfinţi martiri ai perioadei comuniste. Nu au avut românii ortodocşii martiri în închisori?
Radu Preda: Este evident că au avut şi aduc aminte faptul că în plin moment al anilor ’50, al persecuţiilor antireligioase în România, erau nu mai puţin de trei mii de clerici şi de monahi în puşcăriile politice.

Trei mii?
Radu Preda: Trei mii, da!
Şi ortodocşi toţi? Sau de diferite confesiuni?
Radu Preda: Nu, de diferite confesiuni, dintre care majoritatea, să zicem 80%, erau ortodocşi.
Deci peste două mii cinci sute de ortodocşi?
Radu Preda: Absolut!

Unii dintre ei au murit acolo?
Radu Preda: Acum nu ştiu să vă spun aşa, deodată, cât la sută, dar în orice caz, avem un procent foarte mare de oameni care şi-au dat sfârşitul în puşcării. Dar nu atât numărul celor care au murit în puşcării sau care au trecut prin puşcării ne interesează, că puteau fi şi trei sute sau doar trei, important e altceva: faptul că o bună parte dintre aceştia, independent de orientarea lor politică, independent de pretextul pe care l-a folosit regimul de atunci pentru a-i închide, o bună parte dintre aceştia au supravieţuit prin mărturia creştină – adică au fost mărturisitori ai lui Hristos în puşcărie – iar cei care au reuşit să iasă în viaţă din temniţă au dat o mărturie explicită după aceea; unii, iată, până acum câteva zile, când au murit. Noi am avut, în ultimii 25 de ani, şi un proces dramatic de ignorare a mărturisitorilor şi martorilor unei epoci, ai unei credinţe, pe care nu i-am luat, din păcate, prea în serios, nu doar ca Biserică, dar inclusiv şi din perspectivă teologică. Nu am ţinut cont de faptul că Dumnezeu ne-a făcut să fim contemporani cu oameni aleşi de El să-L mărturisească acolo unde cel mai puţin era de aşteptat să fie găsit.

Există însă o mişcare destul de vie în rândul credincioşilor şi chiar în rândul unor organizaţii non-guvernamentale – au fost expoziţii cu sfinţii închisorilor, au încercat să şi fixeze câteva portrete, câteva dosare de canonizare. Eu l-am amintit pe Daniil Sandu Tudor. A intrat în închisoare cu lotul Rugului aprins, a sfârşit în închisoare. Împreună cu el însă au fost mulţi alţi clerici: Roman Braga, Sofian Boghiu, dintre duhovnicii cunoscuţi; nu ştiu dacă nu cumva şi Bartolomeu Anania. Au fost şi intelectuali încarceraţi în lotul Rugului aprins: Vasile Voiculescu, un poet excepţional, un poet religios. Oamenii îi cinstesc: acatiste, pelerinaje... Iată, fenomenul de la Prislop în jurul mormântului lui Arsenie Boca.
Radu Preda: Problema este că noi avem de-a face, ca şi în viaţa politică, cu o continuitate destinală între două regimuri contrare.

Adică?
Radu Preda: Adică aşa cum în politică nu vă puteţi aştepta să aveţi în parlament oameni care să fie democraţi autentici, pentru simplul motiv că au slujit securitatea sau sistemul opresiv comunist, nici în clerul şi nici în ierarhia noastră nu putem spune că avem oameni care au înţeles până la capăt lecţia libertăţii pe care o oferă Evanghelia. Dincolo de persoane – că nu e un atac la persoană, să ne înţelegem, ci este vorba de o constatare legată de o anumită rezistenţă a mentalităţilor... N-aş vrea să „sociologizez” inutil, dar inclusiv şi din perspectivă spirituală este foarte incomod să te uiţi în oglindă şi să constaţi că în aceeaşi perioadă am avut mărturisitori în puşcării şi am avut lingăi şi carierişti în libertate."