"Învierea lui Hristos ne învață pe noi a învia din moartea sufletească, spre viața cea cu fapte bune, după apostolescul cuvânt: „Că precum Hristos S-a sculat din morți, prin mărirea Tatălui, așa și noi, întru înnoirea vieții să umblăm.”
Au știți voi ce este moartea sufletească? Moartea sufletească este păcatul cel greu, de moarte, pentru care omul are a se chinui în veci, în iad. Și pentru ce, dar, păcatul cel greu este moartea sufletului? Pentru aceea că ia pe Dumnezeu din suflet, prin Care sufletul viețuiește. Că precum sufletul dă viață trupului, așa Dumnezeu dă viață sufletului. Și precum trupul fără de suflet se face mort, așa și sufletul, fără de Dumnezeu, mort este. Pentru aceasta Sfântul Calist, patriarhul Constantinopolului, zice: „Mulți au suflet mort în trupul cel viu, ca și cum ar fi îngropați în mormânt. Mormânt trupul, mort sufletul, mormântul umblă, iar sufletul dintr-însul este neînsuflețit, adică, fără de Dumnezeu, pe Dumnezeu neavându-L într-însul, că trupul cel viu poartă întru el pe sufletul cel mort.”
Și de nu crede cineva cele grăite, să asculte înseși cuvintele Domnului. Că Domnul, arătându-se, oarecând, lui Ioan, iubitul Său ucenic, i-a zis: „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Știu faptele tale, îți merge numele că trăiești, dar ești mort.” Să luăm aminte la cuvintele Domnului. Că pe un bărbat cinstit, cu chip de sfințenie, cu rânduială de înger, îngerul Bisericii din Sardes, îl numește viu, dar îi zice că este mort. Nume ai că trăiești, dar ești mort, cu numele viu, dar cu faptele mort, cu numele sfânt, iar cu faptele păcătos, cu numele înger, iar cu fapte nu de înger, ci cu faptele celui potrivnic îngerului, cu trupul viu, iar cu sufletul mort. Pentru ce? Însuși Domnul arată pricina, zicând: „N-am aflat faptele tale depline înaintea Domnului tău.” O, cât de plin de spaimă și de frică este acest lucru. Avea, deci, acel înger din Sardes oarecare lucruri bune, avea la vedere și viață și de către oameni se socotea și se numea înger, precum nici Însuși Domnul titlul cel îngeresc nu i-l ia, pentru că înger îl numește pe el. Dar, fiindcă nu era desăvârșit în faptele cele bune, nu era deplin sfânt, nu era desăvârșit înger în trup, ci, doar, cu numele și cu părerea era înger și sfânt, dar cu faptele bune și lucrurile în alt fel era, pentru aceea, ca pe un mort, l-a socotit pe dânsul Dumnezeu.
Ce, dar, vom socoti, atunci, despre noi păcătoșii, neavând nici o faptă bună, ci întru păcatele cele pătimașe, ca porcul în noroi tăvălindu-ne? Oare, în ce fel ne aflăm noi înaintea lui Dumnezeu? Au nu ca niște morți suntem socotiți? Au nu va zice Dumnezeu și către fiecare dintre noi, aceleași cuvinte: „Nume ai că trăiești, dar ești mort, cu trupul ești viu, o, păcătosule nepocăit, dar cu sufletul ești mort? Pentru ce? Pentru că a plecat Dumnezeu din sufletul tău, din pricina păcătoaselor tale fapte.” Sf. Dimitrie al Rostovului
http://traditiaortodoxa.wordpress.co...s-kirio-pasti/
Cu iertare pentru toti , mai ales atei, caci nu voiesc sa se simta cumva jigniti insa omul care nu vrea sa stie de Dumnezeu are deja sufletul mort. Dar aceasta este o altfel de moarte caci daca voieste va putea sa se trezeasca din aceasta moarte sufleteasca primindu-L si iubindu-L pe Dumnezeu.