Citat:
În prealabil postat de t4ilgunn3r
Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)
|
Cu toate ca e adevarat pe undeva, poate chiar mai grav, pentru ca in Sfanta Scriptura nu de putine ori alegerile spirituale proaste nu sunte asimilate cu prostia ci cu nebunia, si oricat m-ar amuza sa-ti dau dreptate, realitatea este nitel diferita si nu, nu e vorba de prostie in cazul alegirilor tale.
A iubi sau nu pe Dumnezeu nu tine de inteligenta ci de afinitatea sufletului uman pentru BINE.
Cei care cauta, care iubesc BINELE (nu binele lor personal inteles limitat si egoist) ajung intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu sa cunoasca Sursa Binelui si o data ce ajung sa o cunoasca este imposibil sa nu O iubeasca, cel putin asa cum au iubit ceea ce i-a condus spre Ea.
Cei care insa au ajuns la concluzia ca binele lor este cel care trebuie sa-l urmareasca si nimic altceva, la modul egoist, inevitabil vor ajunge sa urasca BINELE care condamna limitarea si rautatea lor si in ultima instanta si Sursa lui, a caror cunoastere o au cel putin la nivel intuitiv-spiritual.
De fapt,
toate religiile, indiferent de orientare (chiar si satanismul sau ateismul) arata ca
toti oamenii au intuitia Creatorului, ceea ce
difera este
atitudinea lor fata de El.