[Yasmina]

Raspunsul meu in caracter subliniat.

În prealabil postat de sophia

Si azi un articol smintitor, in sensul ca este foarte derutant.
Revin la ideea ca pe acest site nu este potrivit sa scrie oameni care nu au anumite cunostinte si nu stiu sa explice niste lucruri.
Credinta nu este usoara si daca ne apucam toti nestiutorii sa scriem si sa dam lectii pe internet facem rau semenilor.

Mai spunea cineva pe acest fir ca ar trebui puse numai articole clar exprimate si explicate si corecte, pentru ca intra oameni de toate felurile si citesc si se poate raspandi o invatatura gresita. Fiecare ce si cum intelege.

Articolul de azi:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ri-125555.html

scrie asa:

"Trebuie sa fim deci cu mare luare aminte la aceata ispita de a cauta mantuirea de unii singuri, necerand-o si neasteptand-o de la Dumnezeu, ca pe un dar, precum si este. Astfel, toate virtutile, precum si mantuirea, sunt daruri de la Dumnezeu, ce trebuie cerute, intru smerenia inimii. "Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale. Deschide ochii mei si voi cunoaste minunile din legea Ta. Invata-ma bunatatea, invatatura si cunostinta, ca in poruncile Tale am crezut" (Psalm 118)."

adica sa cerem si sa asteptam de la Domnul ,mantuirea,ca pe un dar-ceea ce si este!
Ispita ar fi sa nu o cerem si sa nu o asteptam de la Dumnzeu( necerand-o si neasteptand-o de la Dumnezeu, ca pe un dar, precum si este).


Ce se poate intelege de aici?
Ca trebuie sau nu sa ne straduim sa ne mantuim?
Eu stiu ca este cerut de Dumnezeu. Si atunci de ce trebuie noi sa I-o cerem si sa asteptam de la El?

Trebuie sa faci tot ce-ti sta in putinta si trebuie sa-I ceri Lui asta dar nu trebuie sa te astepti s-o primesti(din smerenie).
Nu ai avut niciodata impresia ca nu ai invatat bine pt un examen greu cu un profesor exigent,ca in final sa fii uimita ca ai trecut cu 10?sau ca ai trecut oricum?
E cam aceiasi idee.Sa inveti mult dar sa nu fii sigur ca treci examenul.


Ori ne mantuieste El direct, la final, ori trebuie sa ne straduim noi toata viata?
Daca este prima varianta, atunci da, trebuie sa cerem si sa asteptam de la Dumnezeu. Nu mai trebuie sa facem nimic altceva.
Daca este varianta a doua, atunci nu trebuie nici sa cerem si nici sa asteptam, ci sa actionam.

Nu este adevarat ca poti actiona dupa bunul plac fara a mentine un dialog cu Dumnezeu si a cere Lui anumite lucruri care sunt imposibile umanului.

Ah, ca putem cere ajutor de la Dumnezeu in actiunile noastre, este cu totul altceva.
Virtutile sunt dar de la Dumnezeu? Aici nu sunt sigura. Poate sunt confundate cu talentele (talantii). Virtuti inseamna totusi fapte bune.
Da, Dumnezeu te poate ajuta sa le faci si te poate ajuta sa nu le faci pe alea rele. Dar ca ti le da El?

Virtutile nu inseamna numai fapte bune,de fapt faptele bune sunt ca o urmare a virtutilor.
Mila este una dintre ele(mila pt fiintele neajutorate).
Fara doar si poate,virtutile sunt daruri de la Dumnezeu.Talentele personale sau caracteristici fizice speciale(frumusete,o memorie imensa)sunt "talantii",sa nu le confundam intre ele.


Nu stiu, sunt niste confuzii mari in text.

Si daca Dumnezeu iti te ajuta sa faci fapte bune, adica iti da virtuti, de ce nu toti le au, in mod automat? Si de ce nu le opreste tot automat pe cele rele?

Adica cum?Exista si virtuti rele,pe care Domnul ar trebui sa le opreasca?
Te referi la pacate?Sau este o greseala de exprimare?
Nu inteleg fraza asta,poate doresti sa revii asupra ei.

"Este adevarat ca de noi tine a pune inceput bun vietii noastre, cu vointa puternica si hotarare de a savarsi cele bune si a ne feri de cele rele. Pentru aceasta nu se cere un ajutor deosebit de la Dumnezeu, caci, liberi fiind, putem savarsi binele sau raul, in egala masura.

Daca ne vom obisnui insa cu a face anumite fapte crestine, fara a intelege ce trebuie sa dobandim prin ele, si anume pacea gandurilor, linistirea inimii, curatia, smerenia si dragostea, vom cadea in ispita de a ne limita la mijloace, uitand de scop. Astfel, apare inselarea ca savarsind in mod sustinut anumite fapte crestine, sa socotim ca avem ceea ce nu avem insa deloc, adica impartasirea de Dumnezeu si cunoasterea Lui.

Astfel, netrecand dincolo de savarsirea faptelor celor bune, crestinul se va limita la acestea, oprindu-se din nevointa cunoasterii lui Dumnezeu, care este un dar al Duhului Sfant, daruit celor cu inima buna, iar nu atat celor care au "o cantitate" mai mare de fapte bune."

Nu se intelege nimic.
Adica prin fapte bune, crestinesti nu il cunoastem pe Dumnezeu? Nu il avem pe Dumnezeu?

Ba se intelege foarte clar :)
Nu te trebuie sa te slujesti de faptele tale bune ca de un repros sau de un praf in ochi aruncat tot in favoarea ta.
Nu trebuie sa cauti binele tau facand altora un bine.Cum am mai spus,mila este o virtute si un dar al inimii foarte pretios,oricine ar avea mila in suflet/inima cauta la durerea si la starea rea a celui pe care doreste sa-l ajute.Acel om omite din calcul ca a facut bine lui cutarica,deoarece duhul lui urmareste sa-si vada pritenul,fratele,ruda readus la starea de bine,de a-I fi bine.
Eu nu stiu daca intelegi diferenta dintre cele 2 situatii.
Una este o milostenie rece,din datorie fata de religie,fata de ce este"drept","normal"de facut pt semeni.Ba o mai si contabilizezi,integrand-o la"faptele bune pe care le-am facut=sper ca Dumnezeu isi va aduce aminte de asta!"
A doua este arzatoare,este dincolo de tine,de orice calcul,principala misiune este de a salva sau a milosti in vreun fel acea fiinta napastuitata,neajutorata.