[sophia]

@Yasmina - cred ca este o confuzie.

Eu ma refeream in ultima postare la ceea ce ai spus tu. Si aia nu scrie in articol.
Tu incerci acum sa-mi explici ce ai inteles tu din articol. Tocmai asta este problema, vezi.
Tu intelegi un lucru, altul altceva.

La ceea ce spui tu despre faptele bune.
Tocmai aici este problema, ca eu nici nu m-am gandit la interpretarea pe care o dai tu, pentru ca eu nu sunt asa. Chiar trebuie sa poti sa te gandesti la unele lucruri, daca nu sunt in constructia ta. Sa-ti vina in minte.

Ca sa-ti raspund concret: eu cand vad un om la nevoie, il vad in primul rand pe el si incerc sa-l ajut. In momentul acela nu ma gandesc nici la mine, dar nici la Dumnezeu. Este cam ciudat, dar asa sunt eu.
Imi este mila de om si incerc sa-l ajut, pentru el.
Poate gresesc, dar eu nu cred ca facem faptele bune pentru Dumnezeu insusi. El nu are nevoie de ele. Ci El ne-a spus sa le facem oamenilor, si prin ele facem Lui. Dar in primul rand oamenilor.

Iar daca faci fapte bune pentru gloria ta, atunci da, este cam aiurea. Dar nici atunci nu este rau, pentru ca totusi le faci. Faci bine cuiva. Pana la urma asta este scopul.
E mai bine decat sa faci rau.
Nici nu sunt convinsa ca cineva chiar face faptele bune numai ca sa fie decorat. Ah, ca se bucura putin si pentru asta, este altceva. Este omeneste. Si te motiveaza sa mai faci, pana la urma.
Dar nu stiu ce sa spun. Poate ca o fi si asa ceva. Desi nu prea cred, mi s-ar parea cam ciudat.

Iar eu am inteles ca in articol ca spune sa nu facem noi fapte bune de al noi, sa asteptam sa ne puna Dumnezeu, cumva sa-L intrebam mai intai pe El.
Cam asa reiese din fraza pe care am bolduit-o eu.
Si ca facand fapte bune nu suntem totusi cu Dumnezeu, ci trebuie ceva in plus. (In ultima fraza bolduita).
Inteleg ca este un citat de undeva si a fost preluat aidoma si ne-explicat.

Si sa ma ierte Dumnezeu daca e nevoie de atat teorie si filozofie pentru a face fapte bune, atunci mai bine nu le mai facem. Ori le facem din sufletul nostru si spre binele celor din jur, automat si fara gand si cu bucurie, ori mai bine nu le mai facem. Si eu inteleg ca tocmai asta se cere in acest articol, respectiv in citat.
Adica pana la urma totul este rau, pana si a face fapte bune.