[sophia]

"Ba se intelege foarte clar :)
Nu te trebuie sa te slujesti de faptele tale bune ca de un repros sau de un praf in ochi aruncat tot in favoarea ta.
Nu trebuie sa cauti binele tau facand altora un bine.Cum am mai spus,mila este o virtute si un dar al inimii foarte pretios,oricine ar avea mila in suflet/inima cauta la durerea si la starea rea a celui pe care doreste sa-l ajute.Acel om omite din calcul ca a facut bine lui cutarica,deoarece duhul lui urmareste sa-si vada pritenul,fratele,ruda readus la starea de bine,de a-I fi bine.
Eu nu stiu daca intelegi diferenta dintre cele 2 situatii.
Una este o milostenie rece,din datorie fata de religie,fata de ce este"drept","normal"de facut pt semeni.Ba o mai si contabilizezi,integrand-o la"faptele bune pe care le-am facut=sper ca Dumnezeu isi va aduce aminte de asta!"
A doua este arzatoare,este dincolo de tine,de orice calcul,principala misiune este de a salva sau a milosti in vreun fel acea fiinta napastuitata,neajutorata."

Am inteles la ce te referi aici. Cred insa ca nu ai citit mesajul meu de mai sus.
Acolo explicam ca eu inteleg cele doua situatii, dar la prima nici nu m-am gandit, nu mi-a trecut prin cap, pentru ca eu cred ca se intampla rar si nici atunci nu chiar asa.

Asa este, nu trebuie sa te gandesti la lauri sau rasplata cand faci fapte bune. Dar nici nu inteleg cum poti sa te gandesti la astea in momentul cand ajuti pe cineva. Poate mai tarziu.

A face o fapta buna pentru cineva implica insa mai multe lucruri: sa poti fizic (trupeste, ca timp etc.), sa ai posibilitatea (materiala), sa doresti moral. O faci de buna voie.
Atunci te simti si tu automat bine. Nu se poate sa faci bine cuiva si tu sa nu te simti bine, sa nu ai bucurie!
Exista cazuri (si am vazut-o pe pielea mea) cand insa iti face si rau la un moment dat sa te implici pentru altii si trebuie sa spui "stop".
Totul trebuie cu masura.

Si totusi la ceva te astepti cand o faci: macar sa nu ti se raspunda cu raul. Ca se intampla si asta: sa faci bine si sa fii ca multumire distrus (indiferent in ce forma).

Iata ca nu este chiar posibil sa pausalizam. Suntem oameni si exista situatii si situatii.

In general este asa cum spui tu si probabil cel din articol (repet, eu nu am inteles asa, dar tu da).
Dar de obicei daca faci fapta buna, o faci neobligat, nefortat, nu regreti si o faci din inima. Si nici nu ai timp sa te gandesti (de cele mai multe ori) la toate minunile astea scrise de tine si in articol. Uneori ai chiar recunoastere, chiar daca nu o astepti.

Daca ne-am pune toti si mereu problema in felul acesta complicat si ciudat, n-am mai face nimic bun niciodata.

Restul comentariilor tale nu le-am inteles si mi se par ciudate, la fel ca si articolul. Era suficient sa scrie ceva scurt, concis si la subiect. Cam ca mesajul tau ultim.

Repet mi se pare ca se scrie mult si ambiguu in articole si nu numai (si in unelew carti) si pe langa subiect. Adminul mai scrie articole care imi plac macar prin claritate si concizie/stil, chiar daca unoeri nu sunt de acord cu ideile lui.