SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR
S-a născut în cetatea Solunului, sau Tesalonic, din Grecia. Tatăl său a fost voievodul, comandantul cetății Tesalonic; și era creștin, dar ținea în taină dreapta credință, pentru marea prigoană care era atunci asupra credincioșilor creștini. El avea pe acest copil Dimitrie, pe care l-a crescut în dreapta credință cea a lui Iisus Hristos.
Și avea în palatul său tatăl lui Dimitrie două icoane preafrumoase, ferecate în aur: icoana Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și cea a Prea Sfintei și Prea Curatei Maici, la care se duceau în taină și se închinau, el și soția lui. Și îl ducea și pe copilul Dimitrie, din pruncie, să se închine Mântuitorului și Maicii Domnului, în fața acestor sfinte icoane, învățându-l pe dânsul taina adevăratei credințe în Hristos încă de la cea mai fragedă vârstă.
Dar când era sfântul Dimitrie în jurul vârstei de 20 de ani, a murit tatăl său, binecredinciosul voievod al Tesalonicului. Și auzind împăratul Maximilian că a murit și că alt voievod așa de vrednic ca dânsul nu se găsește în părțile răsăritului, a trimis oamenii săi de încredere, ca pe fiul voievodului Tesalonicului, pe Dimitrie, să-l cheme la dânsul. Și văzându-i împăratul înțelepciunea și auzind despre vitejia lui în războaie, l-a făcut voievod în Solun, în locul tatălui său. Apoi Sfântul Dimitrie a mers îndată în patria sa, unde, în loc să prigonească și să ucidă pe creștini – așa cum îi poruncise Maximilain –, a început înaintea tuturor a mărturisi și a învăța dreapta credință, slăvind numele Mântuitorului Hristos. Astfel, el s-a făcut solunenilor ca un alt Pavel, pe mulți aducându-i la cunoștința adevărului și dezrădăcinând închinarea de idoli.
Deci, auzind împăratul mărturisirea așa de luminată a lui Dimitrie, nemaiputând de furie, a trimis ostașii săi, care l-au luat și l-au băgat în temniță, să-l ție acolo spre judecată și spre moarte, până va avea vremea să-l judece.
În acest timp, Sfântul Dimitrie, fiind păzit în temniță din ordinul împăratului, un oarecare tânăr creștin, cu numele Nestor, s-a aprins de râvna lui Dumnezeu Atotțiitorul și, nemaiputând să rabde spurcăciunile și distracțiile blestemate ale acestui crud împărat, s-a dus la marele mucenic Dimitrie în temniță și i-a spus: „Robule al lui Dumnezeu, te rog, roagă-te pentru mine, că vreau să mă lupt cu Lie, că nu mai pot răbda să văd atâta sânge creștinesc care se varsă acum”. Iară dumnezeiescul mucenic Dimitrie, fiind în lanțuri, a binecuvântat pe Nestor și, însemnându-l cu pecetea Prea Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, i-a zis: „Du-te, frate, că și pe Lie vei birui, și pentru Hristos vei mărturisi!”. Tânărul Nestor, înarmat fiind cu rugăciunea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și cu semnul Prea Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, s-a dus la petrecerea aceea și înaintea împăratului, a generalilor săi și a toată lumea care era de față, a strigat: „Vreau să mă lupt cu Lie!”. Împăratul, văzându-l pe Nestor că este copil frumos și înțelept, a început să-l momească: „Copile, nu te juca cu viața ta, că Lie acesta a dărâmat mii și mii până acum, iar tu ești un copil; fie-ți milă de frumusețea și de tinerețele tale!”. Iar el, neascultând nimic din momelile împăratului, și-a făcut semnul Sfintei Cruci și s-a repezit la goliatul Lie, l-a încleștat și a început a se învârti întâi la dreapta și apoi, cu rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, l-a azvârlit în mijlocul sulițelor, și acolo a pierit blestematul acela, ucigașul de oameni.
Dar împăratul a auzit pe Nestor, când se urca pe pod să lupte cu Lie, zicând așa: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Și înțelegând din aceste cuvinte că Sfântul Dimitrie l-a pus la cale pe tânărul Nestor și l-a înarmat asupra lui Lie, a hotărât uciderea acestui viteaz tânăr creștin, care a fost scos în afara cetății, unde i s-a tăiat capul.
Apoi, mâhnindu-se pentru moartea lui Lie mai mult decât dacă ar fi pierdut împărăția, s-a hotărât să-l omoare pe Sfântul Dimitrie, voievodul Tesalonicului, care acum era la temniță grea, în lanțuri, păzit de ostași. Și a trimis ostași păgâni, cu sulițe ascuțite foarte, zicându-le: „Duceți-vă în temnița unde este Dimitrie legat, băgați sulițele în el și-l străpungeți; nu mai trebuie să trăiască, fiindcă nu numai că nu se ferește a mărturisi pe Hristos, dar și pe ceilalți îi îndeamnă a crede în Hristos!”. Și au venit ostașii în temniță, cu sentința împăratului în mână, și le-au spus celor ce îl păzeau: „Dați-vă la o parte, că avem poruncă să-l omorâm!”. Și auzind aceasta marele mucenic Dimitrie și văzând că moartea îi va fi de suliță, de bună voie a ridicat mai întâi mâna dreaptă în sus, să-l străpungă mai întâi în coasta dreaptă și să se asemene prin această rană cu Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care a fost împuns în coastă cu sulița, pentru noi și pentru a noastră mântuire. Și așa au străpuns ostașii mai întâi coasta dreaptă a Sfântului Dimitrie, iar apoi l-au străpuns peste tot cu sulițele până l-au omorât și sângele lui a udat pământul și a umplut temnița cu șiroaie fierbinți.
Dar, pe când îl străpungeau cu sulițele pe marele mucenic Dimitrie, era acolo de față și un slujitor al Sfântului Dimitrie, anume Lupu, căruia Sfântul Dimitrie îi încredințase mai din vreme testamentul cu toată averea lui – că știa că va muri pentru Hristos – și i-a spus s-o împartă la săraci. Acest Lupu, după ce a văzut că a murit marele mucenic Dimitrie și și-a dat duhul său sfânt în mâinile lui Dumnezeu, fiind de față când îl străpungeau cu sulițele, a luat haina cu care Sfântul Dimitrie era învelit și inelul sfântului, pe care, muindu-le în sângele cel mucenicesc, a început a face cu ele minuni mari în tot Tesalonicul și oriunde ajungea.
Toți care se atingeau de giulgiul acela însângerat al Sfântului Dimitrie, pe care îl purta preafericitul Lupu, se vindecau de patimile și de boalele lor și ieșeau din ei duhurile necurate. Și ajungând toate acestea până la urechile împăratului, a trimis acela ostași la preafericitul Lupu și, ducându-l undeva în afara cetății, i-au tăiat capul. Și așa sluga cea bună după păstorul și stăpânul ei s-a dus.
Trecând o vreme după moartea Sfîntului Mare mucenic Dimitrie, a Sfântului Nestor și a Sfântului Lupu, s-a liniștit prigoana, care ținu până prin anii 304-305, când veni la împărăție marele Constantin, care a dat libertate credinței creștine. În vremea acestuia, acolo unde îngropaseră pe Sfântul Dimitrie niște creștini, care l-au luat din temniță așa, împuns cu sulițele, s-a făcut o bisericuță, mai întâi din lemn – după puterea creștinilor de atunci –, îngropându-se în pământ, într-o ladă de lemn, trupul multpătimitor și preafericit al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Dar – o, minunile Tale, Hristoase, și ale tale, Sfinte Mare Mucenic Dimitrie! – în bisericuța aceea unde, dedesubt, sub Sfântul Altar, se odihneau moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, au început a se face minuni preaslăvite și foarte mari. Se tămăduiau toți surzii, toți îndrăciții, toți leproșii, toți slăbănogii și orice fel de boală a celor ce veneau cu credință adevărată și tare în Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și în sluga Sa, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.
SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE
Când dor de veșnicie abundă-n tinerețe,
Nimic nu stăvilește a inimii noblețe;
Mărturisirea-nfruntă împărătești dorințe
Și nu primește-n sine păgâne umilințe.
Un tânăr glas răsună: voievodul Dumitru
Nu-și ascunde credința ce-n taină a primit-o:
- Creștin sunt, fără teamă, al Domnului din Ceruri,
Lui Îi slujesc - mi-e mamă Biserica, de-a pururi.
Se mânie-mpăratul, nepricepându-i gestul,
De ce totul să piardă Dimitrie, alesul?
În temniță-l închide, să-i fie de pedeapsă,
Poate spre răzgândire..., de nu, moartea-l așteaptă!
Cine să-și schimbe gândul? Cine să nu mai creadă?
Asprimea închisorii oare-i de-ajuns să poată?
Înaripat de îngeri, cu inima-ntărită,
Dimitrie-l ajută pe Nestor, la ispită.
Și fu străpuns de suliți, ucis, la grea mânie,
Dar sufletu-i la ceruri, credința lui e vie!
Apoi, la ceva vreme, descoperite moaște
Revarsă mir din ele, trecutul să-l demaște,
Vorbind o altă limbă, graiul minunii sfinte,
Creștinilor ce-n suflet au ruga cea fierbinte!
Dimitrie slăvite și Mare Mucenice,
La Domnul mijlocește, tristețea să-mi ridice!
