Sotul unei femei a apostat/e pe cale sa ..., pt ca i se pare exagerata ravna ei in practicarea ortodoxiei: posturile, abstinenta, refuzul de a face treaba duminica, mersul in fiecare duminica + sarbatori la slujba, impartasitul copiilor; afara de asta are banuieli legate de duhovnic cum ca e "partinitor" cu sotia si "interesat" (material ) sa atraga cat mai multa lume la biserica si cat mai des; il deranjeaza ca acesta a sfatuit-o (corect sau gresit ?) ca decat sa se certe cu el si cu altii cand vine la biserica mai bine sa spuna ca a avut alta treaba; are o parere "aparte" despre divort (preferabil unui trai rau in casa, cu injuraturi, batai, blesteme, care te poate duce mai sigur la pierzanie); a iertat-o prea usor pe sotie pt o ratacire (ispita), ba chiar a "felicitat-o" ca a reusit sa nu cada in desfrau (chiar e de felicitat, avand in vedere traiul cam rau cu sotul ); cam astea ar fi cateva posibile motive invocate de 'victima" si/sau banuite de sotia "incriminata". Inainte era si el credincios dar decand cu tentativa ei de cadere care a impins-o la pocainta, a inceput sa i se para exagerat si nedrept tot ce cere biserica ortodoxa, si mai ales sa nu mai recunoasca (dc a cunoscut vreodata cu adevarat) sfintele taine, in special pe cea a preotiei, pe care de altfel se bazeaza si celelalte (cununia, spovedania, dezlegarile si pomenirile pt adormiti, sfintirile, etc).
Este aici cumva vina femeii , ca exagereaza, sau /si a duhovnicului ei, care nu vede la ce il impinge pe sotul femeii?
|