[Florin-Ionut]

Sophia,

Diferența dintre postul cu apă și orice dietă în care ceva-ceva consumi din cînd în cînd constă în faptul că după 2-3 zile ți se schimbă metabolismul și nu-ți mai este foame. De aceea postul nu este o înfometare continuă cum le pare la prima vedere celor ce aud prima oară de așa ceva. Eu am încercat de patru ori și voi mai posti, deoarece m-am bucurat de beneficiile acestui tratament natural.

Cei cu anorexie încearcă să mănînce și nu pot procesa hrana, dar ideea e că mănîncă puțin, ceva acolo. De aia ei nu intră în ketoză în a treia zi și probabil că sistemul lor digestiv s-ar repara dacă l-ar pune pe pauză o vreme. Merită de cercetat dacă știți persoane ce suferă de problema asta, Internetul e la dispoziție.

Nici eu nu știam că și copiii pot posti de la mîncare. Dar e logic și firesc, altfel în regim de supraviețuire copiii ar muri primii după cîteva zile de nemîncare. Evident că se hrănesc cu resursele proprii, mai întîi cu grăsimi, apoi cu țesuturile neesențiale și la urmă de tot cu mușchii. Tot în cartea asta autorul zice undeva că și nou-născuții pot trăi mai mult de 18 zile fără hrană - probabil se referă la situații concrete. Dar nu putem generaliza pentru toți copiii o anumită limită, doar sînt diferiți de la caz la caz.

Cît despre acel copil ce a scăpat de poliomielită prin post - pentru mine este foarte plauzibil. El a ajuns la faza de piele și os după multă vreme de nemîncare, cred că a fost supravegheat de profesioniști care au știut cum să facă tranziția la post, cînd să-l întrerupă și cum să revină la mîncare. Oricum, știu că pentru cineva care nu a postit niciodată, prima sesiune nu are voie să depășească 10 zile, parcă din cauza eliminării prea bruște a toxinelor. Dar în cazul unui copil probabil că sistemul lui nu e atît de otrăvit ca al unui adult și atunci poate că reușește din prima mai mult de 10 zile.