[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" - sigur raspunsul pe care-l voi primi la intrebarea "Cum obtin Duhul Sfant?" o sa fie "Prin smerenie!". Iar acum va intreb domnule Alin "Cum obtin smerenia?" Astept un raspuns la fel de destept si reusit pe masura dvs....sau poate o sa-mi spuneti prin "Pocainta, Sf. Spovedanie!"

Smerenia este o consecinta a pocaintei si la pocainta se ajunge printr-o sincera evaluare a propriei persoane, prin recunoasterea sincera a deciziilor gresite luate in viata care te-au dus la nemultumirile din prezent.
Atat timp cat orgoliul o sa fie sus si asumarea greseilor pe jos, nici nu se pune problema sereniei.
Atat timp cat vei da vina pe cei din jur, pe duhovnic, pe viata, pe Dumnezeu, este clar ca pocainta nu exista nici macar la nivel de intentie asadar ce sa mai vorbim de smerenie.

, iar eu va spun ca ma spovedesc fara sa ascund nimic, dar cum fac sa ma pocaiesc cu adevarat, sa simt, sa il iubesc pe Dumnezeu in situatia in care eu il percep insensibil?

Spovedania lipsita de pocainta si faptele credintei, este egala cu zero.
Ca sa nu mai vorbim ca a da vina pe Dumnezeu pentru lipsurile noaste este chiar la opusul pocaintei.

Sincer ma cam invart in jurul cozii si sunt satula de astfel de rapunsuri pe care sa nu le pot pune in practica.

Am vazut si postarile tale mai vechi, si desi pe alocuri recunosti ca ai niste probleme serioase, practic refuzi sa lupti cu ele dand bir cu fugitii inclusiv de cei care te-ar putea ajuta, orice doar sa nu te schimbi.

E drept ca in cazul unor patimi grave omul pierde controlul asupra sa, insa situatia nu e niciodata atat de grava decat in cazul celor care ori sunt bolnavi psihic ori aleg sa se statorniceasca in rau, spunandu-i "bine" indiferent cat de mult viata incearca sa le arate ca gresesc.

Si de raspunsuri sarcastice sunt satula. Daca nu veniti cu o solutie concreta si/sau nu va intereseaza situatia la ce mai postati aici?

Sarcastic este pentru ca descrie exact tragicomicul situatie, "caine raios cu coada pe sus" desemneaza o o persoana care desi are destule pacate si prea putina virtute, tot flutura steagul unui orgoliu intact, ca ultima avere care i-a ramas.
Ei bine, "averea" asta este cea care sta in calea schimbarii si probabil nu de putine ori pana acum a stat si in calea binelui cautat.

Sigur ca definitia dragostei o gasim in Biblie la I Corinteni , cap. 13. Oare nu se leaga tot de prezenta Duhului Sfant?

Cineva spunea ca noi toti suntem sub sipotul Harului. Ca Harul este asemena Soarelui, care rasare si peste cei buni si peste cei rai, Diferenta o face alegerile noastre, unii aleg sa stea in lumina, altii sa fuga de ea.
De asta lumea se imparte in sfinti (sau cei care merg pe drumul sfinteniei) si pacatosi (cei care refuza sau bat pasul pe loc).

Am spus foarte clar: speranta spre mantuire, speranta de a fi fericita, iar acea fericire sa se reflecte si la persoanele din jur... este gresita speranta mea?

Speranta care nu e urmata de actiuni concrete este o speranta desarta.