@ Yasmina
In exemplul pe care l-ai dat sunt de acord cu tine. Nu vad locul mandriei atunci cand trebuie sa muncesti ca sa traiesti tu si copiii tai. Pentru mine orice munca cinstita il onoreaza pe om, mai rau este sa nu doresti sa muncesti si sa fii o povara pentru altii.
Mesajul lui aubergin de la care am pornit si cu care sunt de acord, se potriveste mai bine cu un alt exemplu. Un medic, un profesor, etc. au invatat cativa ani ca sa devina ceea ce sunt. Nu este firesc ca un chirurg care salveaza vieti sa plece de la spital sa mearga in piata ca sa mai vanda legume ca altfel moare de foame, nu se descurca cu salariul pe care il castiga. El are un alt talant de la Dumnezeu si trebuie sa investeasca timpul in cu totul altceva: sa mai citeasca lucruri noi din domeniul in care practica, sa se odihneasca pentru a face fata unei noi interventii, etc. Nu este normal ca dupa ce ai o slujba sa nu poti sa traiesti decent doar din asta si sa trebuiasca mereu sa mai iti cauti si altceva de lucru. Nu este vorba de mandrie aici.
De exemplu un profesor poate sa renunte la invatamant si sa se angajeze ca vanzator intr-un supermarket, ca sa se descurce mai bine, nu este nimic rusinos, dar trebuie avut in vedere ca el are alt dar. Firesc ar fi sa il inmulteasca pe acesta, sa profeseze in domeniul in care este pregatit, sa isi puna in valoare calitatile cu care a fost inzestrat, sa nu fie nevoit sa renunte la ceea ce face cu mare placere si pricepere doar ca sa supravietuiasca.
|