Pana acum nu am vrut sa-mi spun problemele personale pe forum (probabil multi dintre dumneavoastra vor spune ca un barbat nu trebuie sa se planga, ci sa fie tot timpul "tare"), insa am ajuns la punctul in care simt ca nu mai pot.........
Sa va explic mai exact: am iubit o femeie (multi vor zice- vorba unui coleg - ca "n-a fost iubire, ci doar indragosteala"- insa asa am simtit in suflet), insa ea nu a avut acceleasi sentimente!
Stiu ca "dragoste cu forta nu se poate" insa acest gol din suflet ramane.....
M-am rugat- asa cat ma pricep (intradevar, nu foarte bine poate), am incercat sa ma duc si la biserica, insa e greu sa ma concentrez la slujba sau pur si simplu sa fiu atent, cand sunt singur.......nu din rautate, ci din deznadadie..........
N-am vrut bani, n-am vrut averi sau fala, ci doar sa iubesc si sa fiu iubit......multi zic ca "Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce", dar cateodata asa imi pare......
Mai cumplit lucru decat singuratate nu cred ca exista........
Daca in viata pot fi doar doua cai: cea a monahismului (care simt ca nu m-ar atrage; imi place prea mult sa fiu cu oamenii) si cea lumeasca (unde fara a iubi si a fi iubit nu merge), atunci ce-ar trebui sa fac ?!
Stiu ca "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista", am incercat sa valoric toate ocaziile avute (de obicei actionez, nu sunt timid), dar se pare ca nimic nu se leaga......
|