[cristiboss56]

În vremea aceea Iisus învăţa, şi de faţă şedeau farisei şi învăţătorii de lege care veniseră din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim; şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Şi iată că nişte bărbaţi aduceau în pat pe un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui. Dar, negăsind ei pe unde să-l ducă din pricina mulţimii, s-au suit pe podişul acoperişului şi, printre cărămizi, l-au lăsat în jos cu patul, la mijloc, înaintea lui Iisus. Deci, văzând credinţa lor, a zis: omule, ţi se iartă păcatele tale. Dar fariseii şi cărturarii au început a cârti, zicând: cine este Acesta care grăieşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele decât unul singur Dumnezeu? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, a zis către ei: pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai uşor? A zice: ţi se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ de a ierta păcatele, a zis celui slăbănog: ţie-ţi zic: scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta. Şi numaidecât, sculându-se înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, şi plini de frică ziceau: astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.