Citat:
În prealabil postat de AGabriela
Am spus foarte clar ca situatia imi aduce razvratire si ca intr-adevar sunt momente in care simt ca nu mai vreau sa fac nimic. Si ce alta cale as mai putea sa vad decat monahismul, drum pe care am spus ca nu voiesc a merge.
Nu vreau o ANUME persoana, doar sa fiu linga cineva pe care sa-l ajut si sa ma ajute spre mantuire, indiferent ca este usor sau greu.
Fiti fara grija ca nu am dus lipsa de "dusuri reci". Mi-am recunoscut mandria si necredinta si o fac in continuare. Problema majora este ca le constientizez pur rational, nu si cu inima
Si care este doctoria? Am spus clar ca am facut acatiste, merg la biserica, ma spovedesc si ma impartasesc cand imi da voie duhovnicul...insa in momentul de fata nu ma mai ajuta. Singurul lucru care ma linisteste este paraclisul Maicii Domnului cantat de o voce care stie sa cante psaltica, dar daca il citesc eu vine furtuna de razvratire in sufletul meu.
Nu vreau compasiune, vreau doar o solutie care sa linisteasca apele ceva mai multa vreme, sa mi se spuna pe "tonul" potrivit unde si ce gresesc, cum as putea sa aduc mintea in inima etc. pentru ca eu nu mai stiu si, repet, sunt momente in care simt ca nici nu vreau. Caut sa invat cum sa vreau fara sa dau vina pe cineva ca m-ar forta sa fac anume lucruri.
Sunt insa persoane (poate si eu fac la fel) cand spui ca iti "este sete" nu fac decat sa te bage cu capul in butoiul cu "apa" si sa zica "Na, bea pana te saturi!".
Si ca sa il contrazic pana la capat pe domnul AlinB, fiti fara grija, nu m-ati suparat si nici nu imi sunteti antipatica. Tot ce ati spus este adevarat, numai ca sunt momente in care sufletul meu nu le poate percepe. Mintea da, dar sufletul nu.
|
Numai Dumnezeu știe și ne dă totdeauna ceea ce avem nevoie pentru mântuire, iar dacă tu nu primești nimic înseamnă că exact de asta ai nevoie: nimic.
Că tu dorești sau vrei un bărbat, nu înseamnă că chiar ai nevoie, ba dimpotrivă. Asta e o patimă de care trebuie să scapi; împătimindu-te nu scapi de ea, ci te înlănțuiești ma tare.
E frumos că te duci la biserică, la spovadă, la duhovnic, dar astea sunt fente pe care ți le strecoară în cuget necuratul ca să te crezi vrednică de binecuvântarea lui Dumnezeu, de la Care tu ai pretenția să-ți ”livreze” la termen(cel târziu azi) un ”însoțitor” care să corespundă condițiilor care-ți plac ție.
Pentru că ai petenții(să primești), înseamnă nu ești capabilă să dăruiești, de unde rezultă că Dumnezeu îl protejează pe ”soțul tău” de însoțirea cu tine. De aceea e nevoie să te schimbi; vei primi(poate!) când nu vei mai dori.
Te rog să mă crezi(cu totul improbabil s-o faci) că m-am căznit să nu fiu dur(adică sincer) cu tine, dar atitudinea ta te duce la pierzare acum.
Nu-mi rămâne decât să mă rog
pentru tine, nu pentru dorințele tale deșarte.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul, și pe AGabriela!