[AlinB]

În prealabil postat de Iliana

Dupa parerea mea iubirea nu poate fi la timpul trecut, ci doar la timpul prezent! In momentul in care spunem ''iubesc pe cineva'' acest lucru poate fi adevarat sau nu, ne putem da seama de acest lucru doar in timp. O iubire care s-a terminat (in sufletul omului, nu ma refer la relatia in sine), aceea n-a fost iubire. N-are cum. Asta am inteles eu ca inseamna iubirea, va rog sa ma contraziceti daca gresesc. E ca si cum ai spune: mi-am iubit copilul, dar acum nu-l mai iubesc, a plecat departe sau stiu eu ce lucruri rele a facut si gata, s-a terminta iubira). Sau am iubit-o pe mama...

Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva n-ai cum sa suferi. Cand poti sa iubesti e suficient ca sa fi fericit. Nefericirea e atunci cand nu poti iubi. Poti iubi o persoana toata viata ta fara ca acea persoana sa te iubeasca sau sa fiti impreuna. Daca o iubesti, o iubesti si gata! Esti fericit ca exista, esti fericit ca acea persoana e fericita, chiar daca cu altcineva....

Cand ''suferi'' pentru ca nu e cu tine, atunci se cheama egoism, vanitate, atasament, impatimire sau oricum altcumva, dar nu iubire!
Nu poti sa fi nefericit pentru ca persoana pe care o iubesti tu a ales sa aiba alta viata, a ales sa fie cu altcineva, iubeste pe altcineva...

Asta am inteles eu ca este iubirea. Dar poate ca n-am inteles bine...

Tu ai inteles bine, intrebarea este daca ai sa reusesti sa aplici asta in practica cand ai sa te indragostesti si lucrurile nu vor merge cum ai sperat.

Dar oricum, e bine de mentionat, poate invata unii macar bazele teoretice, ca la asta macar ar trebui sa fim toti buni.