Imi cer scuze ca am adus atatea discutii in contradictoriu. Starea mea sufleteasca nu era una din cele mai bune, ba din contra. Unii ati adus cuvinte de folos si pe care le-a primit sufletul meu si va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada, altii nu stiu decat sa impovareze si mai tare, dar le multumesc si acelora pentru sinceritatea lor si adevarul "grait", cu rugamintea sa aibe grija pe cine impovareaza, caci eu cat de cat sunt "calita" in ale ortodoxiei, dar daca iau asa tare pe unul care abia a pasit in Ortodoxie, il pierd cu totul si nu se mai intoarce acel suflet, drept pentru care "calaii" sunt direct raspunzatori si intrebarea este "Ce ve-ti raspunde in fata Domnului?"
Inca o data si probabil mi se va demonstra la nesfarsit ca Domnul este singurul om si Dumnezeu care nu ma paraseste, care nu ma mustra cu cuvinte dure, care nu se razbuna, care ma primeste in nemernicia mea si nu ma linseaza cand stau mai prost cu credinta in El, care imi da nadejde, care ma cheama, care ma intelege si care MA IUBESTE ASA CUM SUNT. El este singurul care ramane langa mine in momente dificile, chiar si in momente de deznadejde si necredinta
|