Citat:
În prealabil postat de Parascheva16
Banuiesc ca omul stie dinainte ce fel de om isi alege langa el. Nu e vorba sa schimbi omul de langa tine, ci sa alegi omul potrivit, caci nu e vorba de casatorie, ci de o relatie. Daca Biserica a fost descoperita in tipul unei relatii, atunci e de inteles de ce se incearca a se sta o perioada langa acea persoana, dar nu se poate la nesfrasit. La un moment dat, o sa trebuiasca sa se faca o alegere intre iubit/a si Dumnezeu, caci el/ea face pacate,desi stie ca nu e bine, cealalta persoana face si ea pacate, chiar daca in acel moment nu isi da seama, insa prima persoana stie. O sa dam seama si ptr. pacatele noastre, dar si ptr. pacatele care au fost facute de alte persoane din cauza noastra.
Eu am vorbit la modul general. Repet, faceti cum credeti voi, dar sa tineti minte ca la Dumnezeu scuzele astea umane nu tin. Cand incalcam poruncile lui Dumnezeu cu buna stiinta in numele unui barbat, nu facem din el un fel de idol? Nu incalca asta prima porunca, pe langa celalalte care vin ca urmare a unui concubinaj? Iubirea ptr. Dumnezeu ar trebui sa fie mult mai puternica decat cea ptr. un om.
Oricum, cred ca se stiu toate acestea.
|
Nu cred ca se poate face intre un om sau oameni in general si Dumnezeu; intr-adevar exista pericolul idolatriei, care se intalneste frecvent intre oameni, dar nu e in cazul nostru. Oamenii coopereaza, fraternizeaza, colaborareaza, "concubineaza' de multe ori, dar asta n-are a face cu idolatria. De cele mai multe ori tb doar sa "work together", asa cum putem, cu calitati, cu defecte...
@anita, multumesc de sfat.
"leac pt dragoste" e ceva greu de gasit, pt ca e impotriva firii; dragostea e un sentiment dumnezeiesc, sa te opui lui ar fi o incalcare a unei porunci dumnezeiesti, ar insemna sa iti impietresti inima (cum se intampla de obicei). Faptul ca dragostea poate fii pervertita (mai ales atunci cand e unidirectionala si neimpartasita) si din ea deriva patimi si pofte, obsesii, manii, asta e o alta problema, tot atat de greu de tratat, si are drept rezultat ori trecerea la o alta obsesie, ori impietrirea de care am mai spus.
Sa iubesti curat, nepatimas, asta cere ori inocenta, ori mult exercitiu spiritual ca sa o recapeti, dupa ce ti-ai pierdut-o sau ti-a fost brutal indepartata. Majoritatea confundam iubirea cu necesitatea de a completa ceva ce ne lipseste, chiar propria iubire de sine pierduta, de multe ori. Deci practic tu nu te indragostesti de o alta persoana ci o vezi ca pe o oportunitate de a fii iubit/a , ca celalalt sa-ti dea ceva ce iti lipseste sau ti-ai pierdut. Asta fac multi, si nu sunt din pacate consiliati pentru asta ci sunt liberi printre noi.
Nu ati observat (cei singuri mai degraba) ca de multe ori ai nevoie de un suport, te apropii de cineva, preferabil de sex opus, si aparent dispus sa ti-l ofere, apoi ulterior constati ca personajul, daca nu e dus la biserica, iti propune o treaba fara obligatii, iar daca este (ori conformist, ori efectiv indisponibil) , iti spune ca nu e interesat de asa ceva (chiar dc nu i-ai propus) si/sau da bir cu fugitii? By the way, ca tot veni vorba, de ce aveti voi barbatii impresia ca stiti voi mai bine, "ghiciti" care sunt intentiile noastre ascunse si ce ne dorim, chiar aveti impresia ca stiti mai bine decat noi? sau va e frica de propriile voastre slabiciuni?