Citat:
În prealabil postat de fallen
Am o vecina, peste 60 de ani, pe care sotul ei tot timpul, de zeci de ani, o jigneste si o umileste, si culmea chiar e o femeie harnica si intreprinzatoare. iar cand batranul isi cere drepturile conjugale (inca!) spune ca ea nu mai simte nici o placere pt ca (pe langa varsta) nu poate uita si trece peste jignirile si vorbele urate ale lui. Chiar daca el ii spune 'cand vii in pat uita tot", chiar daca atunci se schimba si-i vorbeste frumos, zice ca s-a prins ca sunt doar vorbe in vant, ca se preface, si ca nu asta e realitatea... (culmea, eu inca il mai cred, pe al meu, cateodata, ca e sincer cand imi vb frumos, iar cand ma jigneste vb la nervi...insa am observat alt aspect: dragalasenie maxima, vorbe dulci, etc, pana i se implinesc dorintele, iar in secunda doi, cand se da jos din pat, observa ceva in neregula, nepus la locul lui, si redevine cel dinainte )
|
Pai si ce te face sa crezi ca starea asta de lucruri e normala?
La 60 ani, casatorita si cu altele pe cap (casa, copii, nepoti, etc.), cam greu sa faci o alta alegere.
In plus, este o femeie credincioasa? Il suporta jertfelnic, in numele credintei, sau din comoditate?
Tu nu esti nici macar casatorita, gandesti cumva masochist ca doar atata meriti si crezi ca facand sacrificii totale, inclusiv credinta si morala crestina, il vei schimba cumva?
Sacrificii poate si trebuie sa faca omul pentru binele aproapelui sau, si Dumnezeu binecuvanteaza asta, dar
pana la credinta si morala, cand le sacrifici pe astea, deja nu mai e bine si nici binecuvantare, din acel moment cel cazut il trage si pe celalat dupa el iar credinta deja nu mai e ce ar trebui sa fie, nu mai este
mantuitoare, nici pentru sine nici pentru cel de langa tine.