[Iulia83M]

Atitudinea Bisericii este ca violenta in familie este un lucru rau, un pacat.
Biserica a predicat impotriva "chinuirii sotiei si copiilor" din toate timpurile.

Supunerea femeii fata de barbat inseamna ascultare (obedienta), si este conditionala: daca el nu o iubeste, atunci TREBUIE sa fie indaratnica.
De asemenea, ascultarea sau supunerea intre soti este inteleasa intr-un sens mai larg: "supuneti-va unul altuia in Hristos", adica sotia mai necredincioasa sa aculte de sotul mai credincios, dar si invers, sotul mai necredincios, de sotia mai credincioasa.

De asemenea, faptul ca Sfintii Parinti trimit mereu credinciosul (sau credincioasa) sa mediteze la propriile pacate pentru a se cai si a se apropia de Dumnezeu nu inseamna ca aceiasi Sfinti Parinti prescriu masochismul si autoflagelarea de a accepta la infinit agresiunea sotului, fapt care, practic, ii favorizeaza sotului sa ramana in pacat.

NU este vina femeii ca a fost agresata, in nicio situatie.

Femeia agresata trebuie sa fie indaratnica", sa se impuna si sa ceara un tratament corect, precum si sprijin de la duhovnic si toate institutiile care pot ajuta: fundatii, adaposturi etc.

In prezent, putinele si saracele fundatii bisericesti axate pe asa ceva au adaposturi si ofera femeilor cazare si cuplului cu probleme consiliere duhovniceasca si psihologica.
Daca se poate, se incearca reconcilierea cuplului, in sensul in care agresorul sa constientizeze ca greseste si sa se indrepte, victima sa isi recapete stima de sine si sa poata ierta -- se incearca, deci, o vindecare a familiei DAR, fara a pune in pericol victima si in conditiile unei separari fizice de abuzator (cazare la adapost sau gasirea unei alte situatii locative).

Daca nu se poate face reconcilierea sau abuzatorul nu vede lumina, atunci divortul (separarea definitiva) este inevitabil(a), pentru ca violenta in familie este un pericol pentru demnitatea si viata persoanei abuzate si atunci Biserica poate confirma formal faptul ca Dumnezeu Insusi vede casatoria ca nula si neavenita prin forta imprejurarilor/"caderea din har."

In practica, prin iconomie, se admite recasatorirea intr-un numar destul de mare de ori, indiferent de motivele despartirii (deci cu atat mai mult pentru agresiune), pentru evitarea altor pacate mai grave la care omul ramas singur este predispus in urma unei despartiri intre soti.