Abstinenta in casatorie este foarte grea si trebuie sa consimta liber la ea ambii parteneri.
Daca unul sau amandoi "ard" foarte tare si nu se pot abtine, atunci duhovnicul meu a spus ca este mai important sa incerci sa mentii casatoria si sa nu-l impingi pe celalalt la alte pacate (de ex. masturbare, adulter) -- adica, desi nu este "bine" sa faci in post sau in cazul in care sotii nu mai doresc sau nu mai pot avea copii din diverse motive, se alege raul cel mai mic de dragul celuilalt.
Problema mea de constiinta maxima este ca nu am reusit sa practicam abstinenta nici in sarcina (am incercat, dar au aparut o gramada de certuri si sotul meu nu mai era om -- oscila repetitiv intre diverse insulte si certuri si rusinea ulterioara de a se fi comportat astfel, practic nu mai aveam viata plina de intelegere dinainte si a trebuit sa ma resemnez ca omul chiar nu poate).
Am convenit ca ne vom spovedi si ne vom ruga inclusiv pentru acest pacat; nu este situatia ideala, dar este mai bine decat alternativa unui chin inutil si prelungit pentru ambii, cu consecinte care nu pot fi anticipate.
|