La nastere fiica mea a fost diagnosticata cu defecte cardiace congenitale si datorita acestora a dezvoltat alte boli de inima.Spitalizarea a fost de lunga durata,nu zile,saptamani sau luni,a fost mult,tare mult timp.Avea doua luni cand in spital fiind ,doctorita de garda ma cheama si-mi spune ca ar fi bine sa o externeze,ca nu rezista peste noapte..ca formalitatile in caz de...nu mai stiu ce a zis.M-am trezit in strada cu copilul in brate,rugandu-ma,plangand.In acea noapte am trezit o familie din vecini si pe preotul nostru si am botezat-o.Dupa botez copilul s-a simtit mult mai bine dar problemele cardiace au ramas.Nu avea voie sa alerge,sa planga,sa se supere...voia la copii,daca o lasam alerga,daca n-o lasam plangea.La recomandarea medicilor am inceput gradinita acasa,doar ca nu eram pregatiti sa fim educatori,ritmul nostru nu era si al ei.Nu stiu,poate din prea multa implicare(a noastra) a ajuns ca la 4 ani sa scrie si sa citeasca,sa socoteasca,tabla inmultirii.Anii au trecut si cand am primit avizul medical am inscris-o la scoala.Nu s-a integrat in comunitate,nu avea disciplina de grup,de program,respect pentru colegi si tot ce inseamna comunitate.Mult prea batranicioasa in gandire si vocabular.Desi cuminte a fost un copil problema,nu statea in banca,umbla prin clasa ,ii deranja pe colegi si pe invatatoare,isi imbrancea colegii,nu stia sa se joace.Am fost rugati sa o mutam la alta scoala,si-am mutat-o.Apoi am crescut si ne-am format impreuna cu ea,ne-am educat o data cu ea,am invatat sa fim parinti si nu copii,si-am reusit .Nu a fost un copil model,a fost si mai este asa cum sunt copii cu bune si rele.Alegerile i-au apartinut dar le-am discutat impreuna,omeneste,parinteste fie ca a fost vorba de facultate,masterat sau...sot.Si acum vin si spun:
-copilului scolarizat acasa ii lipseste competitia de orce fel,
-comunicarea cu cei de varsta lui,intr-un fel vorbeste si se manifesta cu fratii si altfel cu colegii,prietenii,
-spatial dincolo de gardul casei,
-prieteniile,fiorul,intelegerea si multe asemenea.
Ca parinte educator nu poti fi niciodata sufficient de pregatit pentru toate materiile si indifferent cat de autoritar esti copilul te percepe ca pe un parinte si nu ca pe un educator.
Ii crestem,educam si invatam petru ei sau pentru noi??Si daca lumea asta este asa cum este,acum,maine poate mai rau...ce vor face acesti copii cand vor ajunge in lume,cine raspunde pentru traumele lor??Scoala publica cu tot ce cuprinde are bubele ei,dar cea de acasa ,cine se ocupa si-i trateaza bolile ei?
|