Citat:
În prealabil postat de Annyta
Ai putea să detaliezi puțin? Care ar fi sursele afective în exemplele de mai sus?
Înțeleg că este ceva "putred" în a vrea să ai "totul"... Dar dacă, respectând o ordine corectă a priorităților, ajungi să ai mai mult decât ... un anumit necesar... ce ar fi rău în asta?
|
Am bolduit o parte din răspuns, conținut în chiar miezul întrebării tale. Acest "ajungi să ai" e cu totul altceva decât "pretind să ai" ca un criteriu obligatoriu în alegeri care ar trebui să fie făcute mai întâi cu inima. Nici chiar Hristos Domnul nu respinge prosperitatea însă o așează în urma căutării și aflării Împărăției (vezi Matei 6:33 și anterioarele), deci "respectând o ordine corectă a priorităților".
Sursele afective sunt pe de-o parte "pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții" și de cealaltă parte chestia aia despre care Pavel apostolul spune că "îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă".