[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Mulţumesc pentru răspuns! - şi să nu crezi că m-am oprit doar la cuvintele/ ideile accentuate.
Mi se întâmplă, în anumite momente ... privilegiate ale vieţii - le putem spune şi experienţe - ca inima şi cugetul meu să se manifeste mai altfel decât în mod obişnuit, într-un fel mai intens, mai tulburător... Părintele mi-a atras atenţia odată, mai demult, că ar fi bine să-mi stăpânesc tulburarea, să mă liniştesc! Şi acum mă întreb: dacă în opinia ta "prezenţa lucrătoare a Sfintei Treimi" sau "ortodoxia şi frumuseţea ei" reuşeşte cu delicateţe să ridice la putere anumite trăiri, atunci există riscul ca ceea ce mi se întâmplă mie, uneori, tulburător, să aibă şi influenţe mai puţin benefice?
Este mai greu de dat un răspuns, desigur... în necunoştinţă de cauză... m-aş bucura însă să vedem şi alte opinii pe acest subiect.

Experienţele privilegiate au, adeseori, ca efect secundar o destabilizare temporară a ritmului în care ne-am obişnuit să trăim, asta până energia se distribuie la toate nivelurile vieţii noastre, ridicându-le şi pe acelea la alte standarde de funcţionare. Şi în astfel de cazuri întâmpinarea ascetică a bucuriei este, cred eu, cea mai bună soluţie.