Astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătorește pe marele luminător și dascăl al lumii, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe propovăduitorul pocăinței care a fost Sfântul Ioan Gură de Aur.
Luându-mă de mâna dreaptă, m-a condus într-un loc cu lumină mare și plin de slavă unde mi-a arătat pe mărturisitorii credinței și pe doctorii Bisericii. Eu unul, mă uitam după cel pe care mi-l doream atât de mult să-l văd, pe marele și iubitul meu Ioan.
Când Sfântul Ioan Gură de Aur, Episcopul Constantinopolului, a fost exilat în Caucaz, a stat în casa noastră, insuflându-ne mult curaj și dragostea pentru Dumnezeu. Fratele meu, Adelphios, a spus că atunci când fericitul Ioan a murit, fiind în exil, a fost o durere de nesuportat pentru el ca un asemenea om, învățătorul întregii creștinătăți să adoarmă departe de scaunul său episcopal. A continuat spunând că: M-am rugat lui Dumnezeu cu multe lacrimi să-mi arate starea sfântului și dacă se afla așezat printre patriarhi. M-am rugat astfel mult timp, când într-o zi am căzut ca într-un fel de somn și-n fața mea a apărut un bărbat preafrumos. Luându-mă de mâna dreaptă, m-a condus într-un loc cu lumină mare și plin de slavă unde mi-a arătat pe mărturisitorii credinței și pe doctorii Bisericii. Eu unul, mă uitam după cel pe care mi-l doream atât de mult să-l văd, pe marele și iubitul meu Ioan. Mi i-a arătat pe toți și mi-a spus numele fiecăruia apoi mi-a luat din nou mâna și m-a condus afară. L-am urmat, dar trist că nu l-am văzut pe sfințitul Ioan printre Părinți. Pe când ieșeam, bărbatul s-a oprit în ușă și mi-a spus: „Nimeni care vine aici nu iese întristat.” Eu i-am răspuns: „Mă apasă durerea că nu l-am văzut pe Ioan, Episcopul Constantinopolului printre doctori.” El mi-a spus: „Te referi la Ioan prințul pocăinței? Un om în trup nu-l poate vedea, căci stă lângă tronul Domnului.”
(traducere și adaptare: Lucian Filip- sursa johnsanidopoulos.com)
Să ne rugăm cu evlavie la Sfântul Ioan Gură de Aur. El este "apostolul pocăinței, care se roagă în fața Preasfintei Treimi pentru noi toți". Să imităm curajul lui, tăria lui, nevoința lui și sfințenia vieții lui. Să ne aducem aminte că el a contribuit la încreștinarea țării noastre și mai ales a Dobrogei, unde trimitea misionari să încreștineze pe daci și pe sciți și avea prietenie cu episcopul de Tomis, Teotim I, cu Sfântul Ioan Casian și cu călugării sciți. Să nu uităm că avem în țară numeroase biserici cu hramul Sfântului Ioan Gură de Aur și Sfinții Trei Ierarhi. Apoi să citim cuvintele sale de învățătură care sunt dumnezeiești. Iar când suntem în ispite și necazuri să nu slăbim, nici să cârtim, că nu răbdăm noi mai mult decât au răbdat sfinții. Să ne aducem aminte de sfaturile lui care încep cu pocăința și rugăciunea și se sfârșesc cu milostenia și iertarea.
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat.
Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat.
Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat.
Iar prin cuvintele tale învățându-ne,
Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.