[laurastifter]

Hmm... N-am nici un susţinător pe aici, pe topic. :)
Mă voi fi entuziasmat eu prea uşor de acel articol?...
Oricum, aş dori să menţionez două aspecte în legătură cu cele postate aici:
1. nu susţin faptul că adevărurile de credinţă pot fi demonstrate în mod incontestabil prin dovezi empirice pentru că Dumnezeu Cel infinit nu va fi niciodată cuprins în cadrul logicii şi experienţelor noastre limitate şi, nu în ultimul rând, pentru că, dacă ar exista argumente sau dovezi incontestabile în privinţa acestor adevăruri revelate, atunci libertatea credinţei s-ar desfiinţa;
2. cu toate acestea, "lumea poate fi un pedagog către Hristos", aşa cum frumos spunea părintele Stăniloae (pentru cei care vor să înţeleagă, iar nu în mod constrângător)... la fel şi arta, ştiinţa, filosofia, literatura şi orice este frumos, adevărat şi bun. Să ne gândim la Toma... la viziunea lui Saul de pe drumul Damascului... şi - de ce nu? - la magii de la Răsărit. Să ne gândim, de asemenea, la modalităţile minunate în care Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti au înţeles să asume, în mod critic şi constructiv, tot ceea ce era frumos şi pozitiv în filosofia, ştiinţa şi chiar mitologia antică.
De ce nu am avea aceeaşi atitudine faţă de ştiinţele şi filosofia vremii noastre?...
Bucurii!