[maria25]

Buna seara!

Cu riscul de a fi certata, pentru ca nu am mai scris absolut nimic, indraznesc sa scriu pe scurt ce ma framanta... Sper doar sa nu ma criticati si sa aruncati cu pietre in mine... Va rog sa ma iertati.

Ajunsesem intr-un punct acum o perioada, in care viata mea parea ca se indreapta unde trebuie. Si chiar incepusem sa ma bucur oarecum, pentru ca ma apropiam de normalitatea pe care mi-am dorit-o atat de mult. Am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu si a unor ingeri pazitori sa imi pot opera copilul si acum este bine. Mai sunt necesare alte, cateva, dar... Mi-am pierdut serviciul in aceasta vara si am trecut prin multe alte clipe grele. Momentan, am un job part-time temporar, care imi asigura un venit extrem de mic. Nu pot sa spun ca ma pot intretine... Am cateva promisiuni, insa momentan sunt doar promisiuni...

Acum, sunt intr-un punct in care am foarte mare nevoie de un sprijin financiar. Nu imi pot permite sa platesc taxa de studii la facultate si pot pierde si anul academic de anul trecut... Mi-am dorit de cand ma stiu sa devin medic... Mai vine si iarna, dar vin si sarbatorile... Cel mic viseaza la lego si la un tren electric adevarat... Sunt zero barat in buzunar... Nu pot sa-i ofer momentan nimic... Am foarte multe pe umeri.

Am tinut piept cat am putut, pentru ca este lupta mea personala cu viata, cu destinul meu, insa ma simt epuizata, stoarsa si fara speranta... Nu stiu cum sa procedez. Nu vreau sa deranjez pe nimeni cu problemele si nici sa fiu criticata. M-am straduit enorm si vreau in continuare sa ma straduiesc, sa lupt si sa reusesc... Spun sincer, ca nu stiu cum. N-am cu ce. Sunt foarte frustrata pe tot si toate...

Daca doriti sa ma intrebati si alte chestiuni delicate, puteti sa imi scrieti pe privat. Oricum, in acest moment am ochii plini de lacrimi si sunt profund de rusinata.

Ma iertati daca v-am stricat seara... Chiar imi pare rau. Mi-as fi dorit enorm sa fie altfel totul...