Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Nimic nu am făcut pentru a o primi, că nu se dă pe merit.
|
Adevarat:
NU SE DA PE MERIT! Intelegi tu oare sensul acestor vorbe? Daca tot suntem constienti ca nu meritam, de ce am considera ca meritam
atat de mult?
Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Tocmai, că păcatele se iartă prin multe moduri: rugăciune particulară, Liturghie, Maslu și prin însăși primirea Împărtășaniei.
|
Pacatele se iarta!... Dar noi? Cineva amintea despre Origen pe un alt topic (cred ca intr-un mesaj mai vechi, dar eu abia ieri l-am observat). Iertarea pacatelor ar trebui sa aduca smerita cugetare. Daca ea nu este, inseamna ca undeva ne-am ratacit in hatisurile vrajmasului, iar credinta noastra este o caricatura, nici macar o copie a originalului...
Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Părerea lui. Sfinții Părinți spun taman contrariul.
|
Parerea lui? Nu vorbi cu rautate. Chiar daca (sa zicem) nu s-a ridicat la inaltimea sfintilor (asta nu putem noi sti), Parintele Cleopa a trait o viata pentru care noi ar trebui sa ne inclinam pe buna dreptate, pana la pamant. A fost aproape de Dumnezeu si a stat de vorba cu multi care intre timp chiar au ajuns sfinti, si care la randul lor l-au pretuit enorm. Unul dintre ei a fost Parintele Paisie Olaru. Daca nu crezi in sfintenia acestui om, mergi in cimitirul de la Sihastria, si-ai sa te convingi singur, de ceea ce vei simti in preajma crucii lui. Eu am simtit-o si m-am cutremurat, desi nu-mi spusese nimeni cine a fost Parintele Paisie.
Cat despre faptul ca Sfintii Parinti spun taman contrariul, imi doresc din tot sufletul sa cercetezi cu atentie, pentru ca nu stiu exact cat ai citit din "Filocalie" si daca ai citit, la cine anume te raportezi: la viata de monah, sau la cea de mirean a zilelor noastre, cu atat de multe ispite in jur? Eu chiar nu stiu care dintre Sfintii Parinti sustin ceea ce spui tu, fiindca eu nu am inteles deloc asa!
Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Lacrimile sînt dar de la Dumnezeu, puțini se bucură de acest har.
|
Ai spus exact ce trebuia. Dar cine a vorbit in locul tau, daca tu te faci ca nu intelegi? Oare despre ce vorbim noi, acum? Nu despre prezenta sau absenta harului? Pana ce nu vom simti harul, inseamna ca nu am atins nici cea mai de jos treapta catre mantuire, si... macinam in gol. E ca si cum am accepta constient sa mergem in fiecare an la scoala, dar numai in clasa I-a. Cand suntem "necopti", Dumnezeu ne intelege, dar cand ni se spun mereu si mereu aceleasi lucruri, iar noi ne prefacem ca suntem naivi, ne furam singuri caciula, fiindca in absenta harului, NU exista mantuire!!!