Citat:
În prealabil postat de Ekaterina
Un alt Sfant roman este si Cuviosul Antonie de la schitul Iezeru-Valcea, renumit sihastru si lucrator al rugaciunii neincetate. S-a nevoit ca pustnic in muntele Iezeru, unde a sapat in stanca timp de trei ani, un paraclis, avand la indemana o dalta si un ciocan. In acest loc s-a rugat Sfantul Antonie pana la sfarsitul vietii sale.
"Dar nevointa acestuia, posturile cele indelungate de cate trei zile si chiar mai mult, privegherile de toata noaptea, luptele cu nevazutii vrajmasi care nu pot rabda smerenia si ostenelile sfintilor, rugaciunea cea de vapaie si lacrimile cele neincetate izvorate din inima, cine dintre noi le poate spune? Ca niciodata nu dormea mai mult de doua sau trei ore pe noapte, nici nu manca altceva decat pesmeti de paine inmuiata in apa si sare, cu putine legume pe care singur le cultiva in mica lui gradina. Apoi neincetat repeta Rugaciunea lui Iisus din inima si citea Psaltirea, cu multe lacrimi de umilinta.
Pentru multele sale osteneli, Cuviosul Antonie a primit de la Dumnezeu darul mai-inainte-vederii si al vindecarii suferintelor omenesti. Ca oricine venea la pestera lui si-i cerea cuvant de folos si rugaciune indata i se implinea cererea. Insa el avea si cativa ucenici in schitul Iezeru, care il cercetau in zile de sarbatori, si-i aduceau cele de nevoie. Unul dintre acestia a fost si Duhovnicul Nicolae Ierei, care cunostea cel mai bine nevointa Cuviosului Antonie. Acesta l-a inmormantat dupa savarsirea sa din trup si apoi i-a scris viata."
 |
Azi il praznuim pe Sfantul Antonie de la Iezerul Valcea. Despre intalnirea cu el am scris anul trecut pe forum, cu ocazia aducerii moastelor intr-o biserica din Bucuresti:
"Nu stiam nimic despre acest sfant roman, dar mare este puterea lui! Voi scrie ce mi s-a intamplat azi, spre slava Domnului si pentru bucuriile pe care le-a prilejuit astazi acest sfant.
Eu am o foarte buna prietena, om tare bun si sufletist, dar mai nepracticant. Adica de fiecare data cand sa mearga la biserica, si asta cu chiu, cu vai, i se intampla cate ceva, ba i se face rau, ba nu poate ajunge, ba nu se trezeste, ba e lumea nu stiu cum... ma rog, e foarte, foarte incercata.
Cum vazusem mesajul pe forum si planuiam sa merg azi impreuna cu o prietena credincioasa, sa cautam biserica si sa ne inchinam la moaste. Prietena mea din paragraful anterior aude conversatia si se gandeste ca in timpul acela, se intalneste cu un prieten de-al ei, om credincios si ca aceluia i-ar face cu siguranta placere sa vina cu noi. Si ne insoteste si ea! Si asa ne pomenim cinci oameni zapaciti - caci prietena credincioasa a adus cu ea o alta prietena credincioasa - care voiam sa mergem sa ne inchinam la moaste, desi nu prea aveam idee niciunul de adresa exacta. Cum se zice, a tunat si ne-a adunat! Dupa ceva peripetii, am ajuns si la biserica din imagine. Eu, cand am vazut coada, m-am cam descurajat si ma si gandeam ca prietena mea va si renunta! Insa celelalte doua au si luat loc in coada, iar noi, ceilalti trei, ne-am dus in biserica sa ne inchinam. Tocmai ce incepuse Sfantul Maslu! E o biserica micuta, ca o bijuterie, cu un cor superb si cu lume evlavioasa si linistita. Desi era aglomeratie, colega mea careia i se facea de obicei rau, de data aceasta nu a mai avut nimic! A stat lejer la trei evanghelii, dupa care ne-a facut semn sa iesim, sa stam la coada. Din fericire, slujba se auzea perfect si in curte. A stat doua ore la coada, fara a se plange de nimic, ascultand in liniste slujba! Si la sfarsit, s-a bucurat cand a primit o iconita, desi o stiam mai reticenta in aceasta privinta. Pe drumul de intoarcere, era foarte vesela si plina de energie, ca si cum nu ar fi fost la serviciu, nici nu ar fi stat doua ore la coada si nici nu ar fi luat autobuzul in sens invers! Oricine ne-ar fi vazut asa voiosi si aiuriti, si-ar fi zis: ia uite ce tineri bezmetici! Dar nimeni nu stia ce minune se petrecuse, in modul cel mai tainic si mai discret cu putinta, cu unul dintre noi! "