Mosh-Neagule, trist dar foarte adevarat ce spui. Ortodoxia nu este o haina pe care sa o imbraci duminica si apoi sa o agati frumusel in cui pana "data viitoare". Ortodoxia este un mod de a trai, de a respira, de a exista.
Cu adevarat departe suntem de acestea. Sant sau vreau sa par un bun crestin dar de fiecare data nu reusesc sa smulg decat o grimasa din oglinda..
incerc sa gasesc raspunsuri..de aceea intreb..
Ce poate fi mai frumos decat sa fii cazut la pamant si sa simti cum Hristos in mare Sa iubire te ridica?
EL, Hristosul, te ridica si nu te intreaba (inca) de ce ai cazut.. Ramane in grija ta (daca poti si vrei) sa te intrebi de ce s-a intamplat aceasta.
Din punctul meu de vedere, daca reusesti sa iti silesti constiinta sa intrebe, sa mustre, orice numai sa nu taca..sa nu ramana la gestul uman de a te scutura de praf si a se bucura ca inca nu a fost intrebat..inseamna ca exista speranta. Constiinta (inca) nu a fost exilata.
Inca putem deveni buni crestini.

Bucurie!