Nu e infinit, dar e coplesitor de mare. E evident ca un Dumnezeu Atotputernic poate creea orice, inclusiv ceva care striveste simturile si intelectul umane sub impresia, indreptatita sau nu, nu importa, de "infinit".
Si, sincer, daca e infinit, ce? Repet, tocmai (quasi-) infinitatea lui, reala sau postulata, Dumnezeu stie, imi sporeste smerenia fata de Facator. Nu e normal si evident ca opera sa fie o expresie a capacitatilor creatorului ei?