În prealabil postat de Barsaumas
Bun, si atunci, modul in care argumentez, nu are legatura cu ateismul. Eu asa vad: opera aceasta, Cosmosul, prin maretia ei, desi efemera, spune despre maretia Creatorului ei. Logic. Sa zicem ca persoana X face produsul sau opera de arta Y. Ei bine, nu e normal ca acel obiect este, per se, un mesaj despre creatorul sau? Prin proprietatile sale, si prin asta putem intelege orice, de la marime, la stil, la... orice (nu le am cu arta, am dat un exemplu :)). Cind te uiti la Venus din Milo sau Discobolul, nu te simti ca privind niste grafitti. si da, mi se pare anormal sa ne intoarcem la o perceptie medieval-obscurantista-scripturo/eclesiolatra asupra Universului. Ca ortodox, gindeste-te ca astfel dai gir actiunilor Inchizitiei, acea institutie de "binefacere", cumva asemanatoare, pastrind proportiile, cu alte cluburi de duiosi si blinzi gen NSA sau FEMA, sau NKVD. Istoria e ciclica. Viziunile avute de om auspra Universului influenteaza, chiar foarte subtil/indirect (vezi notiunea de"butterfly effect") modul in care se raporteaza la Dumnezeu, si evident si la semeni si alte forme de viata. Aminteste-ti cit de "clonat" era credinciosul medieval, si cit de "clonat" e (ne)credinciosul contemporan. Repet, istoria e ciclica. Din pacate, simt ca viziunea geocentrica se va intoarce ca dominanta. Ceea ce nu inseamna ca e si reala.
|