[laurastifter]

Un topic deosebit de interesant! Când voi avea suficient timp la dispoziţie, îl voi citi integral, cu siguranţă.
Şi iată că se infirmă ceea ce am scris pe un alt topic, anume că, pe topic-urile teologice serioase de pe forum se postează mult mai puţin decât pe thread-uri banale şi lipsite de importanţă. Iată, un topic serios, pe o temă de maximă importanţă pentru viaţa noastră spirituală, pentru relaţia noastră cu Hristos - topic pe care s-au adunat 530 de mesaje!
Mă bucur că nu am avut dreptate şi îmi retrag afirmaţia de pe topic-ul "Intrebari despre actele biometrice".
Acum, în câteva cuvinte (în măsura timpului disponibil), voi încerca să schiţez câteva idei. Sper că nu repet ceea ce s-a mai scris (am citit doar ultimele câteva mesaje, de la postarea lui Florin_Ionuţ cu link-ul de pe teologie.net).
Sunt întru totul de acord cu opinia lui Florin-Ionuţ, din toată inima!
Argumente şi precizări:
1. Euharistia este şi va rămâne Taina prin excelenţă, Sacramentul esenţial al Bisericii Ortodoxe, centrul vieţii duhovniceşti a creştinilor dreptmăritori, de vreme ce, spre deosebire de celelalte Sfinte Taine prin care Domnul ne dăruieşte har, Sfânta Euharistie este împărtăşirea cu Însuşi Izvorul harului, cu Trupul şi Sângele Domnului şi Dumnezeului nostru, Care binevoieşte a ni Se dărui pe Sine într-un chip atât de smerit.
2. De aceea, scopul întregii Sfinte Liturghii este împărtăşirea credincioşilor şi nu doar prefacerea Cinstitelor Daruri.
3. Primii creştini au înţeles aceasta şi au PARTICIPAT în mod concret la fiecare Sfântă Liturghie, nu doar prin prezenţa lor fizică, ci şi prin împărtăşire - cu excepţia celor excomunicaţi. În primele secole, credincioşii se împărtăşeau la fiecare adunare euharistică şi, mai multe decât atât, luau şi acasă părticele din Sfânta Euharistie pentru a se putea împărtăşi zilnic şi pentru a nu-i lipsi de acest dar pe cei care, din motive binecuvântate, nu puteau participa la slujbă (numărul credincioşilor unei comunităţi creştine fiind atât de mic pe atunci, preoţii puteau avea încredere să le încredinţeze Sfintele Taine... Gândiţi-vă, este vorba despre acea Biserică primară, Biserica martirilor şi mărturisitorilor lui Hristos). În secolul al IV-lea, Sfântul Vasile cel Mare se plângea de scăderea râvnei creştinilor care, în opinia sa, începuseră să se împărtăşească inacceptabil de rar: de 4 ori pe săptămână.
3. Treptat, râvna creştinilor, în această privinţă, s-a diminuat, ajungându-se astfel ca, dintr-o smerenie discutabil înţeleasă şi practicată, să se împărtăşească din ce în ce mai rar.
4. Sf. Simeon al Tesalonicului (+429) le recomandă cu tărie creştinilor din vremea sa să nu cumva să se împărtăşească MAI RAR DE 40 DE ZILE. Prin urmare, Sfântul n-a spus - aşa cum greşit au înţeles mulţi - să ne împărtăşim la 40 zile sau mai rar, ci exact invers: nu mai rar de 40 zile, adică în cel mai rău caz la 40 zile.
5. Excomunicare = în primul rând, excluderea de la comuniunea euharistică. Prin urmare, la fiecare Liturghie în care nu ne împărtăşim (exceptând cazurile în care părintele duhovnic ne-a oprit, temporar, de la aceasta), ne autoexcomunicăm.
6. Sfânta Spovedanie era, iniţial, Taina reprimirii celor excomunicaţi în Biserică (de aici asocierea ei cu împărtăşirea). De aceea, într-una dintre rugăciunile ce preced Taina Sfintei Spovedanii (rugăciune pe care mulţi duhovnici n-o mai citesc, considerând conţinutul ei drept nepotrivit actualului context al săvârşirii Tainei), Îi este adresată Domnului această cerere: "uneşte-l pe dânsul cu Sfânta Ta Sobornicească şi Apostolească Biserică". Ceea ce doresc să evidenţiez aici este faptul că, dacă Spovedania cât mai deasă (de câte ori simţim nevoia) este recomandată şi lăudabilă, aceasta nu trebuie să preceadă, în mod absolut necesar, fiecare Împărtăşanie, în cazul în care nu am comis, întretimp, vreun păcat opritor de la Sfânta Euharistie: apostazie, crime, erezii etc.
7. Când suntem vrednici de Domnul nostru Iisus Hristos?... De 4 ori pe an, când ne hotărâm cei mai mulţi dintre noi să ne împărtăşim? Nicidecum! O singură dată pe an (şi anume neapărat la Paşti)? Nici vorbă! Niciodată nu suntem vrednici de Hristos, ci Îl primim în dar. De aceea, dacă primim Sfintele ca o răsplată ("sunt vrednic, părintele mi-a dat dezlegare"), atunci...
8. De aceea, la cuvintele preotului "Sfintele sfinţilor" (sau "Sfintele celor sfinţi", aşa cum ar mai putea fi tradus), noi, credincioşii, răspundem: "Unul (este) Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl, Amin"!
9. Să medităm împreună la formula (ce cuvânt nepotrivit... dar nu găsesc altul, cu acesta m-am obişnuit) ce însoţeşte oferirea Sfintei Euharistii: "se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (...) spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci, Amin".
10. Pentru o documentare serioasă, vă recomand tuturor, din toată inima, lucrările părintelui Alexander Schmemann (de exemplu, "Euharistia - Taina Împărăţiei" şi "Postul Mare").
11. Desigur, totul cu binecuvântarea duhovnicului. Putem avea această iniţiativă (Dumnezeu apreciază iniţiativele libere, sunt convinsă!) şi să o ducem la capăt doar cu binecuvântarea duhovnicului, nu fără acordul acestuia. "Toate ale voastre cu dragoste să se facă" - ne îndeamnă Apostolul.
Bucurii!
PS: Cât de corect rremarca părintele Schmemann că orice încercare de a reveni la duhul autentic al Tradiţiei Bisericii primare este privită de către mulţi credincioşi, în mod inexplicabil, drept "inovaţie catolică". :)
Doamne ajută!
Sper că n-am spus prea multe prostii. :)