[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu merităm nici mult, nici puțin. Primim Sfintele din mila nesfîrșită a Lui Hristos, din dragoste.

Despre dragostea Lui pentru noi, cine nu cunoaste oare ca este necuprinsa si nemarginita? Dragostea mea pentru El ar trebui sa fie dovedita in fapte si in inima. Oricat as face de mult, n-as putea ajunge niciodata sa merit sansa ce mi se ofera. Prin oranduiala Sfintei Biserici, prin stransa legatura cu duhovnicul (care ar trebui sa stie si gandurile mele cele mai ascunse, si ispitele cu care ma lupt, si progresul pe care poate l-am facut de-alungul anilor, pe calea mantuirii, si ascultarea pe care o fac, avand in vedere ca el raspunde de toate dezlegarile pe care mi le da), ma apropii cu frica de Sfintele Taine fiindca stiu ca sunt slab si prea putin ostenitor.

În prealabil postat de Florin-Ionut

”Atît de mult” ar trebui să însemne de fiecare dată. Citește despre sensul și scopul Liturghiei la Sfîntul Nicolae Cabasila în ”Tîlcuirea dumnezeieștii Liturghii”.

Nu vreau sa insist. Fiecare face cum simte mai bine. De multe ori acelasi text are intelesuri diferite de la om la om, ba chiar la acelasi om. De cate ori n-am citit lucrari ale Sfintilor Parinti, dar dupa fiecare lecturare, sa intelegem altfel, sa patrundem mai bine, sa ne luminam mai mult. Si iarasi spun: harul duhului sfant ne ajuta sa facem diferenta, iar el se apropie mai mult cand indeplinim o anumita conditie.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am citit despre Sfîntul Paisie de la Sihla.

Iarta-ma, te rog. Sfantul Paisie de la Sihla nu e unul si-acelasi cu Parintele Paisie Olaru. Ei au trait in vremuri diferite, dar nu pot sa spun daca nu cumva Parintele Paisie Olaru nu a fost "tuns" in calugarie dupa chiar numele Sfantului Paisie de la Sihla.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Canoanele și Sfînta Tradiție în general nu fac diferențieri între preoți, călugări și mireni vizavi de condițiile pentru a primi Sfînta Împărtășanie.

Diferentierea o facem noi si mai ales duhovnicul. Cand Parintele Ilie Cleopa spunea ca Sfintele nu se iau ca pe bors cu mamaliga, cu siguranta era in duh. Nu avem dreptul sa bagatelizam sfanta euharistie, acoperindu-ne de motivatia milei si nesfarsitei iubiri a lui Hristos. Pana la urma tine de noi daca intram cu incaltamintea plina de noroi, in casa celui ce ne invita la cina, sau ne ingrijim cu toata responsabilitatea. El ne poate chema in fiecare zi, dar drumurile noastre sunt atat de spurcate incat, oricat ne-am stradui sa ne curatam, tot duhnim a hoit... Nu se cade asa!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Citește la Sfinții Vasile cel Mare...

Sfantul Vasile cel Mare??? Dintre cei trei sfinti ierarhi care au trait in aceiasi perioada (Vasile, Grigorie si Ion), Sfantul Vasile era cel mai drastic si nu impartasea decat in conditii extrem de riguroase pe care astazi nu le-ar putea indeplini nici preotii recunoscuti ca induhovniciti. As vrea sa cred ca noi vorbim de conditiile in care ne putem impartasi, nicidecum de dorinta fiecaruia dintre noi de a ne impartasi in fiecare clipa. Pentru ca a dori e un lucru, iar a indeplini acea stare este altceva.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu știu ce tot spui despre haruri (știe Duhul Sfînt cel mai bine cum să le împartă), dar ce știu sigur e că atunci cînd participi activ la Liturghie și te împărtășești de fiecare dată, atunci și acolo ai parte de mîntuire - ce-i drept o mîntuire temporară, dar care e musai să fie gustată pe cît de des posibil.

Foarte bine spus: "e musai sa fie gustata cat mai des posibil." Dar tot musai e sa avem acea vrednicie care nu se poate dobandi de catre noi mirenii obisnuiti (nu vorbim de copii, batrani si vaduve care duc cu adevarat o viata lipsita de mari ispite si care se roaga mult), decat cu post prelungit, smerita cugetare, milostenie din dragoste, nu din obligatie cum ca asa ne obliga Dumnezeu, rugaciune cat se poate de multa si nu in ultimul rand, lacrimi de pocainta (care cu siguranta vor veni de la sine, dupa rugaciunea sincera si indelungata). Abia dupa aceea vom simti si harul despre care aminteai (viata noastra e diferita fiindca si in somn, ne temem de pacat si ne raportam la cel care-am fost si nu mai vrem sa fim), dar si faptul ca oriunde-am merge, totul in jurul nostru ne uimeste si ne smereste in aceiasi masura. Neobisnuiti cu astfel de viata, ni se pare ca traim intr-o continua minune, fiindca nu ne putem explica "mecanismul" coincidentelor carora le suntem martori, care ne rtezolva incurcaturi (poate facute de noi altadata, poate facute de altii) ne pune viata in ordine si ne aduce multa liniste in suflet. Iar asta fiindca am acceptat cu buna stiinta sa ne lasam in voia Lui, care stie mult mai bine sa le oranduiasca si sa ne dea cele bune si de folos.
O sa dau un link. E vorba de o predica despre Sfanta Impartasanie, a parintelui Calistrat, pe care am ascultat-o de multe ori de-a lungul timpului, doar asa, ca sa-mi reamintesc anumite aspecte ale vietii... Daca consideri ca acest duhovnic nu-ti poate aduce tie nici o imbunatatire spirituala, fiindca cine stie ce lucruri ai auzit despre el (am avut demult discutii interminabile cu Daniel 777, despre parintele Calistrat Chifan), nu-mi ramane decat sa remarc: "Tu o zici!" Acesti mari duhovnici au citit multi ani, zilnic, Psaltirea de la cap la coada. Pentru multi dintre noi, o catisma inseamna o corvoada uriasa, si poate ca nu ne-am ostenit sa invatam pe dinafara nici macar psalmul 50, ce sa mai zic de atatea altele care au puterea sa omoare patimile din noi?!...
Iata linkul.http://www.crestinortodox.ro/predici...audio-395.html Auditie cu folos si post binecuvantat. Imi cer iertare daca uneori, modul meu de a gandi, are menirea de a tulbura apele (sau orgoliile). In principiu, trebuie sa recunoastem ca toti putem invata unii de la altii, fara nici o exceptie!