Nimicul (vacuitatea) in budism
-------------
Nimicul in budism nu inseamna nimic, nu inseamna inexistenta, nu inseamna nemiscare sau spatiu inert.
Sunt putini budisti care il pot intelege corect si mai putini cei care il pot recunoaste. Ce sa spunem despre cei care nu au studiat niciodata scriptura “Intelepciunii Desavarsite” ( a doua propovaduire a lui Budha)?
----------------
“Nimicul” in budism este o cognitie speciala, subtila, suscitata initial prin rationament. Ulterior este perceput direct, fara intermedierea unor articulatii mentale analitice.
Nimicul in budism (scoala de “mijloc” care evita extrema nihilista si cea a reificarii) este intelegerea faptului ca fenomenele nu au o existenta prin sine insele, ca nu exista intrinsec, autonom, cu de la sine putere.
De exemplu, un nor apare datorita unor cauze si circumstante specifice. Un nor nu exista prin sine insusi. Este “gol”, “vid” de o existenta autonoma.
Apare din alte fenomene si se disperseaza in altele. Nu exista nici un moment in continuumul norului in care poate fi identificata o esenta intrinseca a acestuia.
La fel pot fi intelese si trupurile, mintile, emotiile, discriminarile cognitive, “persoanele” si toate fenomenele “non-persoana”.
----------------------------
Altfel spus, nimicul budist este o intelegere subtila generata printr-un rationament care face apel la o negatie non-deductiva, in care obiectul negatiei este existenta intrinseca.
O negatie deductiva este o negatie din care poate fi dedusa o posibilitate. De exemplu… “Ana nu este in bucatarie”. Poate fi dedus faptul ca “Ana este in sufragerie”sau orice altceva. O exprimare mai plastica “negatie cu basculare”.
O negatie non-deductiva este, de exemplu, definitia golului: “Lipsa unei obstructii.” – In acest caz este negata existenta unei obstructii. Dupa aplicarea negatiei, mintea nu mai poate deduce nimic. Nu mai apar alte posibilitati cognitive derivate. Mintea ramane intr-o stare de suspensie speciala. Aceasta suspensie cognitiva mai este cunoscuta si ca “spatiu subtil” -diferit de “spatiu grosier” inteles prin raportare la forme.
--------------------
Nimicul budist este o abordare corecta in natura perceptiei de zi cu zi, nu este un sofism, o meditatie transcendentala disolutiva sau neantizare a mintii.
Este modul corect in care poate fi privita o floare, o persoana sau un gand.
Se spune ca acest mod corect de a privi o floare este “unitar” sau “non-dual”. Adica floarea nu este perceputa ca fiind separata de “nimicul ei”. In actul perceptiei este penetrata perfect natura esentiala a acesteia.
Fiintele obisnuite, samsarice au o perceptie dihotomica - “perceptie duala” - atunci cand privesc un fenomen oarecare. Adica, simultan cu perceptia fenomenului, percep si existenta intrinseca, autonoma a acestuia… fie propriul trup, minte sau eu. Aceasta perceptie secundara, asociata (existenta intrinseca) este eronata. Obstructioneaza intelegerea naturii esentiale a obiectului.
---------------
Se poate afirma ca acest “nimic” este singura cognitie care identifica corect natura esentiala a fenomenelor.
Orice perceptie in afara acestui “nimic” sunt cunoasteri formale, relative.
O minte prinsa in plasa lumii nu poate recunoaste natura esentiala a acesteia, intrand in coliziuni interminabile cu fenomenele atat interioare ei cat si exterioare – generand la nesfarsit efecte in natura transformarii.
Astfel, ramane prizoniera in impresii obscurate pentru ca nu sesizeaza adevarul fundamental al realitatii.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 24.11.2013 at 20:56:01.
|